E la modă să fii extremist chiar și atunci când te consideri echilibrat, politician de centru sau chiar proeuropean. Curentul momentului este reprezentat de tradiționalism conservator amestecat cu extremă dreaptă într-un melanj de social media din care fiecare poate înțelege ce vrea sau ce poate. Ambiguu și lipsit de legătură cu realitate, politicianul momentului simte nevoia să apere cu toată puterea lui fibra interioară a ceva ce crede că e în pericol de dispariție.
Cel mai facil lucru a ajuns să critici Uniunea Europeană și să te pui de-a curmezișul Comisiei Europene care pare să fie vinovată pentru toate relele posibile, de la dârele avioanelor pe cer și până la roșiile fără gust.
E o completă nebunie să candidezi la europarlamentare și să tragi cu tunul în politica europeană. Denotă neștiință, ignoranță și calcul meschin. Pentru voturi naționale în alegerile locale și ulterior în cele parlamentare, toată lumea critică instituțiile europene. Sunt convins că peste 90% dintre cei care se înfoaie la televizor nu au idee despre cum funcționează Comisia Europeană, ce poate face și ce nu poate face și cum ar trebui să joace România un rol important la Bruxelles. E suficient să ai o audiență și să delirezi constant până când cetățeanul onest o să uite de argumente și devine sensibil la drama pseudo-personală a candidatului delirant.
Ultima mutare care frizează ridicolul este trimiterea Gabrielei Firea la Bruxelles, într-o pensionare anticipată, de către conducerea PSD. Doamna Firea este o tradiționalistă de rit nou care pune crucea înaintea cărții și Biblia înaintea rațiunii. Un politician care a distrus Bucureștiul este aruncat peste graniță ca sa nu încurce planurile locale ale unui alt lider politic care nu a citit mult, dar care cred că are cele mai bune cărți în mânecă pentru a deveni președintele României. Gabriela Firea va fi o figură ștearsă la Bruxelles, care va ține două discursuri nervoase prin Parlamentul European pe care i le va înregistra un asistent obedient pentru a le servi publicului pe Facebook și a demonstra că luptă pentru România împotriva neo-colonialismului occidental. Zero barat, o nouă delegație ridicolă și inutilă, încă cinci ani ratați pentru România în instituțiile europene.
Admit că există frustrare în interiorul meu. Sunt specializat în drept european și știu câte lucruri extraordinare pot face românii la Bruxelles. Am demonstrat prin ultima noastră delegație care a făcut în cinci ani cât alții în trei mandate. Pot înșira pagină după pagină realizările noastre, ale celor de la REPER, în Parlamentul European, dar adevărul e că politica se construiește pe imaginea proiectată în viitor și nu pe bazele trecutului, oricât de mult am vrea să celebrăm cele întâmplate. Dacă trecutul ar fi singura unitate de măsură, cu istoria noastră din ultimele decenii ar trebui să acceptăm că nu vom reuși niciodată să schimbăm România. Or, eu nu pot accepta așa ceva. Pentru mine, ceea ce au realizat Dacian Cioloș sau Dragoș Tudorache în Parlamentul European este uluitor și din acest punct trebuie să plecăm. Faptul că alte delegații nu pricep rolul românilor în instituțiile europene înseamnă o lipsă de cultură politică, incapacitate de depășire a propriilor neputințe și o permanentă gândire provincială.
Din nefericire, toți ceilalți se complac într-un discurs agresiv și provincial în care critica la adresa Comisiei Europene sau a instituțiilor de la Bruxelles e limitativă și facilă. Să începi să te plângi de Bruxelles când la București Piedone are șanse reale să devină primarul Capitalei este ridicol. Să te plângi de Ursula von der Leyen când tu trebuie să te comasezi pentru a te apăra de AUR pe care l-ai hrănit cu discurs antieuropean înseamnă provincialism și lipsă de viziune politică. E nevoie de mult curaj pentru a rupe acest comportament plângăcios ipocrit și până acum cred că singurii care nu se smiorcăie pe marginea drumului suntem noi, cei de la REPER.
