Adevărata moștenire îngrijorătoare a lui Donald Trump
Demisia lui Kirstjen Nielsen din funcția de Secretar al Departamentului pentru Securitate Internă al SUA nu este un motiv de bucurie. Este adevărat, sub conducerea ei s-au întâmplat separări forțate ale unor familii la frontiera SUA și cunoscutele cazuri de închidere a unor copii în cuști de sârmă. Dar plecarea lui Nielsen nu va aduce probabil niciun progres, în condițiile în care Președintele Donald Trump vrea să o înlocuiască cu o persoană care să aplice și mai dur măsurile împotriva imigrației.
Politicile lui Trump în domeniul imigrației sunt groaznice sub toate aspectele. Totuși, e posibil ca acestea să nu fie cea mai negativă dimensiune a administrației sale. Identificarea celor mai lamentabile aspecte ale administrației Trump a devenit în America un joc de societate popular. Da, i-a numit pe imigranți criminali, violatori și animale. Dar ce spuneți despre misoginismul său ori despre vulgaritatea sa fără limite și despre cruzime? Sau despre susținerea amicală pentru mișcarea supremația albilor? Sau despre retragerea din acordul climatic de la Paris, din acordul nuclear iranian și din Tratatul privind Forțele Nucleare Intermediare? Și mai avem, bineînțeles, războiul împotriva mediului, a sistemului asigurărilor de sănătate și a ordinii internaționale bazate pe reguli.
Este un joc macabru fără sfârșit în care noi pretendenți la titlu apar aproape zilnic. Trump este un personaj distructiv și, după ce va pleca, ne vom întreba probabil cum a putut o astfel de persoană nechibzuită, cu probleme de moralitate să fie aleasă ca președinte al celei mai puternice țări din lume.
Dar ceea ce mă preocupă cel mai mult este distrugerea de către Trump a instituțiilor care sunt necesare funcționării societății. Programul „Make America Great Again” (MAGA) nu înseamnă recâștigarea poziției de lider moral de către Statele Unite, ci întrupează egoismul necontrolat și preocuparea de sine. MAGA se referă la economie. Iar asta ne obligă să ne punem întrebarea: pe ce se bazează bogăția Americii?
Adam Smith a încercat să dea un răspuns în lucrarea sa clasică din 1776, Avuția națiunilor. Timp de secole, remarca Smith, nivelul de trai a stagnat, apoi, spre sfârșitul secolului optsprezece, veniturile au început să crească. Care a fost cauza?
Smith a fost o figură proeminentă a mișcării intelectuale cunoscută ca Iluminismul Scoțian. Chestionarea autorității care a urmat Reformei din Europa a obligat societatea să se întrebe: Cum putem să aflăm adevărul? Cum putem să înțelegem lumea din jurul nostru? Cum trebuie organizată societatea?
Din încercarea de a răspunde la aceste întrebări a apărut o nouă epistemologie bazată pe empirismul și scepticismul științei care a prevalat în fața forțelor religiei, tradiției și superstiției. În timp, universitățile și alte instituții de cercetare au început să ne ajute să stabilim adevărul și să descoperim principiile lumii în care trăim. Multe dintre lucrurile pe care le luăm de bune astăzi - de la electricitate, tranzistori și computere până la lasere, medicina modernă și telefoanele inteligente - sunt rezultatul acestei noi mentalități susținute de cercetarea științifică de bază (majoritatea finanțată de către guvern).
Absența unei autorități regale sau religioase care să dicteze modul în care trebuie organizată societatea pentru ca lucrurile să funcționeze bine a însemnat că societatea trebuie să-și găsească singură calea. Însă conceperea unor instituții care să asigure bunăstarea societății a fost o problemă mult mai complicată decât descoperirea principiilor naturii. În general, în acest domeniu nu se pot efectua experimente controlate.
Studiul atent al experiențelor din trecut a fost, totuși, instructiv. Ne-am bazat pe raționamente și pe dialog și am înțeles că nimeni nu are monopol asupra înțelegerii organizării sociale. Din acest proces a apărut ideea că instituțiile de guvernare ale statului de drept, bazate pe dreptul la un proces echitabil, pe echilibrul și controlul reciproc al puterilor în stat și susținute de valori fundamentale precum libertatea individuală și egalitatea în fața legii, este mult mai probabil să producă decizii bune și corecte. Aceste instituții nu sunt perfecte, însă au fost concepute astfel încât să fie mai probabil ca defectele lor să fie descoperite și corectate.
Acest proces de experimentare, învățare și adaptare necesită însă un angajament față de aflarea adevărului. Americanii datorează o mare parte din succesul lor economic unui set larg de instituții de exprimare , de descoperire și de verificare a adevărului. Un loc central îl ocupă libertatea de expresie și presa independentă. Ca toți ceilalți, jurnaliștii sunt și ei supuși greșelii. Însă ca parte a unui sistem robust de control și echilibrare a celor aflați la putere, ei furnizează în mod tradițional un serviciu public esențial.
S-a dovedit de pe vremea lui Smith că avuția unei națiuni depinde de creativitatea și productivitatea cetățenilor săi, factori care se pot dezvolta doar prin adoptarea spiritului descoperirilor științifice și inovării tehnologice. Și mai depinde de progresele constante în organizarea socială, politică și economică, descoperite prin intermediul dialogului public rațional.
Atacul lui Trump și al administrației sale asupra tuturor pilonilor societății americane - și această discreditare deosebit de agresivă a instituțiilor țării de căutare a adevărului - pun în pericol prosperitatea și chiar capacitatea acesteia de a funcționa ca o democrație. Și nu pare să existe vreo barieră în calea eforturilor uriașe ale corporațiilor de a captura instituțiile - instanțe, corpuri legislative, agenții de reglementare și presă - care ar trebui să le împiedice să exploateze lucrătorii și consumatorii. În fața noastră ia naștere o distopie imaginată doar de scriitorii de SF. Ar trebui să ne treacă fiorii când ne gândim la cei care „câștigă” în această bătălie și la cine sau ce vom deveni noi în lupta pentru supraviețuire.
