Adevărata miză a cazului Kovesi
Tensiune mare în PSD. Încercarea de a o împiedica pe Laura Codruța Kovesi să devină primul procuror general al Uniunii Europene a stârnit deopotrivă euforie și îngrijorare la vârful partidului. Unii lideri susțin fără rezerve folosirea Secției de investigare a magistraților împotriva fostei șefe a DNA, indiferent cât de străveziu este scopul anchetei și cât de multe critci interne și externe generează.
Alții se tem. Din două motive. Pentru că ar putea mobiliza împotriva partidului un segment și mai mare din societate decât cel care a protestat în februarie 2017. Care și dacă nu va mai ieși în stradă în număr mare își va vărsa furia pe ei, în mai, la urne. Dar se tem și că le va încurca planul de a da, în sfârșit, multașteptata Ordonanță de Urgență pe justiție.
Nici unii, nici ceilalți, nu fac un secret din satifacția pe care o încearcă la gândul că femeia care le-a băgat atâția ani groaza în oase dă acum ”cu subsemantul” și, cine știe, poate va fi chiar arestată. ”Să vadă și ea cum e! Să vedem ce spune, ea de ce nu are încredere în justiție, cum ne îndemna pe noi?!”
Doar că unii, atenți la sondajele ce arată cifre în scădere, se întreabă care va fi prețul pe care ei și partidul îl vor plăti pentru această satisfacție. Dacă întreaga operațiune, ansamblată în pripă ca să blocheze ascensiunea lui Koveși la conducerea Parchetului European, le va exploda în față? Dacă Adina Florea, procurorul importat din ”Republica Mazăre,” va rata și inculparea fostei șefe a DNA, după ce a ratat deja preluarea instituției de luptă împotriva corupției?
Dacă nu are suficiente probe ca să îi facă praf candidatura? Dacă se vor trezi și cu Koveși procuror general european și puși la zid de absolut toți partenerii străini și cu milioane de oameni care de abia așteaptă prima ocazie să le dea o lecție? Când nu mai sunt decât două luni până la începerea campaniei pentru europarlamentare! Cât îi va costa, concret, în procente, la alegeri, noul front deschis împotriva celui mai activ politic segment al societății?
Nu în ultimul rând, simt că presiunea externă pe tema justiției crește exponențial. Era oricum foarte mare și înainte de anunțul anchetării Laurei Codruța Kovesi. Nu a trecut o zi de la preluarea președinției Consiliului UE fără un mesaj european împotriva măsurilor luate sau pregătite de coaliția PSD-ALDE în domeniul justiției. Așa un bombardament de critici și îndemnuri imperative nu au mai văzut din 2003-2004, când li se reamintea de cinci ori pe zi că nu vor intra în UE dacă nu renunță la controlul politic asupra magistraților.
Astăzi, după ce au văzut avalanșa de mesaje de susținere pentru ea venite atât din Europa cât și din SUA, nu își mai fac nicio iluzie. Se află pe picior de război cu aliații strategici! Ce înseamnă asta? Reacția în cazul unei Ordonanțe de Urgență care i-ar scăpa de condamnări chiar și doar pe cei judecați de completurile de cinci de la Înalta Curte ar fi și mai dură!
Cuplarea celor două lovituri, anchetarea fostei șefe a DNA cu o Ordonanță de Urgență privind amnistia și grațierea, va fi asimilată unui gest de sfidare de netolerat. Doar își imaginează? Nu, i-a convins Gunther Krichbaum, președintele comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag-ul german, după ce i-a cerut oficial președintelui Comisiei Europene să declanșeze procedura care a început deja în cazul Poloniei și Ungariei: „Ce alți pași viitori în direcția demontării statului de drept se mai așteaptă din partea Guvernului României până când Comisia va declanșa procedura pentru activarea Articolului 7 al Tratatului Uniunii Europene?”.
Cu o asemenea miză pe masă, întrebările care nu le deu liniște sunt următoarele: vor mai avea curaj Toader și Dăncilă să își țină promisiunea făcută în ianuarie, când spuneau că în curând vor da Ordonanța de Urgență pe justiție? După ce ministrul Justiției s-a scuzat că nu are nicio legătură cu anchetarea lui Kovesi, mai pot pune bază pe el? Are premierul atâta curaj să înfrunte și furia generată de încercarea de blocare a lui Koveși când ezită oricum de un an să dea OUG?
Întrebările pe care și le pun liderii locali ai PSD care încă își mai permit să nu aplaude toate deciziile șefului partidului sunt cu atât mai acute cu cât părea că apele s-au liniștit. Odată cu plecarea grupului de rebeli la partidul lui Ponta, lupta pentru supremație în partid s-a încheiat. Dragnea a rămas în picioare, așadar a învins.
Convingerea cvasi-unanimă în PSD era, până acum o săptămână, că atâta vreme cât în interior este liniște nu prea mai contează ce se întâmplă în exterior. Așa se explică de ce vorbeau nonșalant de o nouă Ordonanță de Urgență pe justiție, care să definitiveze mișcarea începută de Curtea Constituțională prin declararea ca neconstituționale a protocoalelor cu SRI și să ducă la anularea sentințelor din marile dosare instrumentate în ultimii ani.
În ianuarie, prin vocea premierului și a ministrului Justiției, PSD a spus întregii țări că își asumă urmările. Pentru că erau convinși că reacția societății nu va fi nici pe departe la nivelul celei de acum doi ani. Au simțit că a intervenit blazarea. Atât s-a vorbit de o iminentă OUG privind amnistia și grațierea încât oamenii au obosit să mai stea de pază.
Astăzi, realizează că s-au întors cu doi ani în urmă. Victimizarea Laurei Codruța Kovesi a născut pe rețelele sociale o revoltă proaspătă cu o încărcătură emoțională mult peste cea pe care o mai stârnește pericolul unei Ordonanțe pe justiție. Valul de indignare conține un potențial masiv de coagulare și catalizare a unei reacții populare de masă împotriva partidului și a liderului.
Și cum mai sunt doar trei luni până la alegerile europarlamentare, un test electoral cât se poate de relevant pentru ce se va întâmpla la prezidențiale, nu este de mirare că unii șefi de filiale social-democrați se întreabă dacă nu cumva acțiunea împotriva fostei șefe a DNA va fi lovitura de grație pe care o va primi PSD. Care i-ar putea face nu doar să rateze încă o dată câștigarea președinției dar să-i și scoată de la guvernare înainte de termen.
Ce nu par să înțeleagă acești lideri, însă, este că anchetarea fostei șefe a DNA și încercarea de a o împiedica să devină primul procuror general al UE nu are decât în mică măsură legătură cu trecutul. Nu se vrea atât de mult o pedeapsă pentru ce a făcut, sau o răzbunare, deși sigur că asta le dă satisfacție multora dintre ei, cât mai ales o încercare de a schimba viitorul.
Riscurile pe care și le asumă acum Liviu Dragnea, în numele lor, fac parte din aceeași strategie în care s-a înscris și discursul său din decembrie, îndreptat împotriva UE, a marilor companii românești și multinaționale. În care se înscriu și schimbările din justiție și preluarea controlului asupra unor instituții ce ar trebui să fie independente. În care se înscriu și schimbările legislative și fiscale care au dus la amânarea investițiilor în extracția de gaze din Marea Neagră.
Este o strategie de eliberare a sa și a rețelei care îl susține de constrâgerile pe care le-au agreat începând cu 2004, după ce România a intrat în NATO și în UE. Este o declarație de independență.
Indiferent cât de mulți oameni își doresc să se răzbune pe Kovesi, dacă atacul ar fi vizat-o doar pe ea prețul politic al antagonizării atâtor parteneri externi și a unui mare număr de români nu se justifica. Și-l asumă pentru că ținta sunt, de fapt, chiar cei care o susțin pe Kovesi pentru șefia Parchetului European.
Este un nou act de sfidare împotriva Comisiei Europene, a Partidului Popular European, a numeroși politicieni europeni importanți, împotriva Germaniei, a Franței și a Statelor Unite. Împotriva tuturor celor care își permit să le ceară să respecte anumite linii roșii. Kovesi este doar un pretext. Un nume simbolic care definește influența țărilor UE și a SUA în România. O influență pe care ei o consideră un pericol mortal.
Rămâne de văzut dacă întregul PSD își va asuma, până la capăt, riscurile acestui război.
