Fostul antrenor de fotbal al Angliei, Sven-Göran Eriksson, își ia rămas bun de la lume. Eriksson suferă de cancer pancreatic și se apropie de sfârșitul vieții. În ianuarie a anunțat că mai are de trăit cel mult un an. Acesta a declarat, într-un interviu pentru The Guardian, că vrea să-și spună adevărul. Asta în contextul în care, de-a lungul timpului, Eriksson a fost una dintre cele mai proeminente personalități publice și s-a confruntat cu critici puternice în presa tabloidă.
Eriksson a fost primul manager străin al echipei masculine de fotbal din Anglia. Purta costume imaculate și rareori își arăta emoțiile. În timp ce alți manageri au avut apariții violente, cu furie, lovind cu piciorul în sticle de apă, Eriksson a stat în tăcere și a privit. Ar fi putut să mediteze la fel de ușor ca să conducă o echipă de fotbal, relatează jurnaliștii publicației The Guardian.
Cum arată viața lui Sven Eriksson în prezent
Astăzi locuiește în Sunne, în Värmland (Suedia) unde s-a și născut. Casa lui Eriksson are vedere către lacul Fryken. Värmland este o zonă rurală și îndepărtată și puțini oameni pleacă de acolo, așa cum a făcut el când era tânăr.
Fața fostului antrenor este umflată de la tratamentul pe care îl primește. „Astăzi sunt bine”, a declarat Eriksson pentru The Guardian. A făcut chimioterapie în ultimele trei zile, iar asta îi prelungește viața. Eriksson este hotărât să profite la maximum de ultimele sale zile. A scris și o carte, A Beautiful Game, care urmează să apară în noiembrie, în timp ce Amazon Prime va lansa un film despre viața lui în câteva săptămâni. Documentarul, numit simplu Sven, oferă o perspectivă intimă și nevătămată asupra unei vieți complexe.
„Gândiți-vă la presiunea pe care o va avea noul antrenor al Angliei pe umerii săi. Dacă nu câștigă un turneu mare, va fi criticat. Va fi un om curajos care preia acea slujbă”, a declarat fostul antrenor pentru publicația britanică.
Eriksson a fost înțeles greșit în multe feluri – nu în ultimul rând, financiar. Când a ajuns antrenor al Angliei cu un contract de 4 milioane de lire sterline pe an, a fost etichetat lacom. Criticii lui au spus că era concentrat pe câștigat bani. Adevărul este că obsesia lui a fost și rămâne fotbalul.
„Ieri am văzut cinci jocuri de la Jocurile Olimpice”, spune el. „I-am văzut pe toți la televizor (...) Da, este un drog. La Euro am văzut fiecare meci”, a mărturisit Sven Eriksson, conform The Guardian.
Tot cu gândul la echipa Angliei
Eriksson a vorbit despre actuala echipă masculină a Angliei, despre cum a eșuat din nou la obstacolul final și despre ce va însemna asta pentru succesorul lui Gareth Southgate, care a demisionat în iulie. „Gândiți-vă la presiunea pe care o va avea noul manager pe umerii săi. Southgate – două finale, o semifinală și asta nu este suficient de bun pentru englezi. Deci următorul trebuie să câștige. Orice altceva este un eșec. Îmi pare rău pentru cine intră. Dacă nu câștigă un turneu mare, el va fi criticat – și jucătorii, desigur. Va fi un om curajos care preia această slujbă”, a continuat fostul antrenor.
Deși Anglia a ajuns în finala Euro 2024, Southgate a fost criticat. Gary Lineker a numit egalul 1-1 cu Danemarca „o performanță de rahat” și a sugerat că este „inept din punct de vedere tactic”. După un egal dezamăgitor de 0-0 împotriva Sloveniei, Southgate a mers la suporteri pentru a-i aplauda. Unii i-au aruncat pahare de bere, l-au huiduit și au strigat „Southgate out”. Eriksson spune că asta este o modalitate groaznică de a trata un bărbat care a realizat atât de multe în cei opt ani ai săi ca manager. „A făcut lucruri grozave cu Anglia. Nu poți lua asta de la el. Rezultatele sunt acolo”, concluzionează Eriksson.
Însă Eriksson crede că actuala echipă a Angliei poate fi cea mai bună din toate timpurile. Dar, spune el, mai există ceva care îi reține. „Este la fel pentru Anglia tot timpul. Îmi pare foarte, foarte rău să spun asta. (...) cei mai buni jucători din tot turneul, dar până la urmă ceva lipsește. Nu știu ce este”.
De ce nu poate însă Anglia să câștige un turneu? „Unul dintre motive este așteptările pe care presa le-a pus pe jucători”, explică Eriksson. Cu cât echipa masculină a Angliei trece mai mult timp fără să câștige un turneu, spune el, cu atât devine mai mult o piatră de moară. „Cred că este mai mult mental decât tehnic sau tactic”, concluzionează fostul antrenor.
Pasiunea pentru fotbal vine din copilărie
Eriksson, în vârstă de 76 de ani, a crescut uitându-se la fotbal împreună cu tatăl său. Sven-senior era șofer de autobuz, iar mama lui, Ulla, lucra într-un magazin de textile. Sven-senior nu a jucat propriu-zis, dar și-a dus fiul la aproape fiecare meci local încă de la vârsta de cinci ani. La 13 ani, Eriksson lucra ca asistent al brutarului în vacanțele sale de vară. Patiserul, Åsen, a antrenat echipa locală din a patra divizie, Torsby IF. În timp ce coceau, cei doi vorbeau despre fotbal, iar Åsen desena tactici în făina de pe foile de copt. În 1964, la 16 ani, Eriksson și-a făcut debutul pentru Torsby.
La 18 ani, era deja obișnuit în echipa Torsby. Ziua lucra la biroul local de asigurări de stat, iar seara se antrena. Într-o noapte, el și prietenii lui s-au îmbătat cu glögg (n.red. vin condimentat, specialitate suedeză) și au discutat planurile pentru viața lor. Atunci, Eriksson le-a spus că va fi celebru și a crezut cu adevărat în asta. Mama lui îi spunea mereu că este „special”, iar asta era o replică controversată în Värmland, unde nimeni nu era mai bun decât altul și conceptul de faimă abia dacă exista.
În 1971, a schimbat cluburile la SK Sifhälla după ce s-a mutat în orașul Säffle ca să studieze economia. Un an mai târziu, juca pentru KB Karlskoga în divizia a doua și preda educație fizică zilnic. Mai apoi, până la 27 de ani, a renunțat la joc pentru a fi antrenor.
În 1977, la vârsta de 29 de ani, s-a căsătorit cu Ann-Christine Pettersson, cu care a avut doi copii. Dar chiar și așa, fotbalul avea în continuare prioritate. Pentru un meci, nunta sa a trebuit să fie amânată. Eriksson recunoaște și că copiii lui nu l-au văzut suficient de mult când erau mici.
După ce s-a retras ca jucător, a devenit asistentul lui Tord Grip la Degerfors. Într-un singur an, Eriksson a reușit să preia locul lui Grip, care a plecat pentru a deveni asistent manager al Suediei. În mod uimitor, a trecut direct de la clubul din divizia a treia la conducerea Gothenburg, al doilea cel mai de succes club al Suediei. Atunci, Eriksson avea doar 30 de ani și puțini susținători care auziseră de el.
De aici, tânărul antrenor a reușit ceea ce părea imposibil, câștigând Cupa Uefa cu un club semi-profesionist. Echipele lui nu au jucat fotbal „expansiv sau sexy”, dar cumva îi transformase pe cei cu timp parțial curajos în campioni pe scena internațională. Și așa a și devenit curând unul dintre managerii de elită ai lumii fotbalului.
„Ei bine, nu știu dacă am fost un manager bun, dar dacă am fost bun la ceva, a fost să creez o atmosferă bună în club, nu doar în echipă. Cred că asta a fost puterea mea, mai mult decât tehnica (...) Dacă arăți respect față de oamenii din jurul tău, ei vor arăta respect față de oamenii din jurul lor”, a spus Eriksson pentru The Guardian.
Fostul antrenor și-a adus aminte de victoriile care i-au făcut numele cunoscut în lume: „Göteborg în anii 1980 a jucat într-o ligă de amatori și am continuat să câștigăm ceea ce este acum Europa League. Deci a fost un moment grozav pentru fotbalul suedez. Apoi Benfica, un salt mare. Lazio, un salt mare. Dar apoi a venit cea mai mare slujbă pe care am avut-o, care era Anglia, desigur. Nu am câștigat nimic, dar acesta a fost punctul culminant”, a spus Eriksson.
A mai câștigat trei titluri de ligă la Benfica și Serie A cu Lazio în 2000 – doar pentru a doua oară când clubul de la Roma câștigă titlul de ligă în istoria sa de 124 de ani. Oriunde mergea, Eriksson își sporea valoarea.
Echipa Angliei, cea mai mare provocare pentru Eriksson
Eriksson a considerat echipa de fotbal a Angliei drept cea mai mare provocare din fotbalul mondial și era convins că era antrenorul potrivit pentru acest lucru. Era convins că va aduce Angliei primul său trofeu important de fotbal în mai bine de 30 de ani.
„Faptul că nu câștigaseră nimic atât de mult timp a făcut-o și mai interesantă”, a povestit fostul antrenor.
Echipa de la acea vreme avea mulți jucători talentați. David Beckham, Steven Gerrard, Frank Lampard, Paul Scholes și mulți alții. Eriksson s-a confruntat însă cu o problemă similară cu cea a lui Southgate: prea mulți jucători grozavi și nicio idee cum să-i „împletească”.
A urmat victoria incredibilă cu 5-1 în Germania într-un meci de calificare pentru Cupa Mondială din 2002. Acesta este și jocul lui preferat ca manager de echipă. „Majoritatea fanilor Angliei își amintesc asta. Dacă sunt la Londra, mai primesc șoferi de taxi care îmi spun: Sven, Germania 1 Anglia 5!”.
Anglia lui Eriksson s-a calificat la toate cele trei turnee la care au participat – două Cupe Mondiale și un campionat european – și i-a dus în sferturile de finală în fiecare. Când a plecat, a îmbunătățit clasamentul mondial al Angliei de la locul 17 în 2001 la al cincilea în 2006.
Presa tabloidă, un „partener” de drum lung
Tabloidele au făcut tot posibilul să-l discrediteze pe Eriksson, pentru că echipa de fotbal a Angliei avusese deja foarte mulți manageri în prealabil. Acum însă lucrurile erau diferite. Eriksson a fost una dintre cele mai proeminente personalități publice care au avut telefoanele sparte în serie și, la fel ca multe victime, asta i-a lăsat cicatrici.
Eriksson avea o mulțime de experiență în mass-media – în Italia, trei ziare sportive zilnice au analizat tot ce a făcut din punct de vedere fotbalistic, bine și rău, însă i-au lăsat viața privată neatinsă. „În Italia, te ucid dacă nu câștigi meciuri de fotbal. Dacă joci fotbal prost, te vor ataca. Și asta e mai corect. Ei mă judecă pentru munca pe care o fac. Dar niciodată în Italia în 13 ani nu am avut povești în ziare despre viața mea privată”, a povestit acesta.
În Anglia în schimb, tabloidele au pândit viața lui privată încă din prima zi de când a devenit antrenor. „Au sunat-o pe fosta mea soție, de exemplu, oferindu-i mulți bani să vorbească despre mine (n. red. și le-a spus) voi vorbi despre fostul meu soț, dar vor fi doar lucruri pozitive”, a explicat Eriksson.
„Devii suspicios. Cineva foarte, foarte apropiat de mine trebuie să vorbească despre ceea ce voi face weekendul viitor. Am început să număr câți oameni știu despre asta”, a mărturisit fostul antrenor pentru The Guardian.
În ianuarie 2006, cu cinci luni înainte de finala Cupei Mondiale, a fost victima News of the World. Ziarul a raportat că, în timp ce era tratat cu homari și șampanie vintage în valoare de 900 de lire sterline, el i-a spus unui bogat om de afaceri arab, care pregătea preluarea Aston Villa, că ar părăsi Anglia dacă vor câștiga Cupa Mondială pentru a deveni managerul Villa cu o sumă de 5 milioane de lire sterline.
Omul de afaceri s-a dovedit a fi infamul reporter al News of the World Mazher Mahmood, cunoscut și sub numele de „Fake Sheikh”. Povestea a fost ultima picătură pentru Federația Engleză de Fotbal, care a anunțat câteva zile mai târziu că Eriksson va renunța să mai fie antrenorul Angliei după Cupa Mondială. Federația se înclinase atunci presiunii unei prese corupte. Când directorul executiv al federației, Brian Barwick i-a spus lui Eriksson că îl demite, Eriksson a replicat: „Deci este adevărat că News of the World conduce Anglia”.
„Revanșa” lui Eriksson vine în 2011, când scandalul hackingului telefonic a dus la închiderea News of the World după 168 de ani de publicare. Cinci ani mai târziu, Mahmood a fost condamnat la 15 luni de închisoare după ce a fost găsit vinovat că a pervertit cursul justiției din cauza unei alte povești de capcană.
Eriksson: Încerc să nu mă gândesc la moarte
„Până acum, sunt un om bolnav sănătos (...) să spun (n.red. că nu mă gândesc la moarte) cred că este o minciună. Uneori îți trece prin cap, dar încerc să nu mă gândesc la asta”, a mărturisit fostul antrenor.
Acum apreciază familia mai mult decât înainte. Apreciază lucrurile mici și caută să fie cât mai liniștit. „Să mă trezesc și să mă simt bine, să fiu în viață, apreciez mult mai mult decât am făcut acum un an sau acum 10 ani”, a spus acesta.
După zeci de ani de călătorit pe întreg globul, Eriksson s-a întors acolo de unde a început totul - privind peste lacul din Värmland, pregătindu-se pentru sfârșit și sperând că va putea amâna mai mult inevitabilul „Singurul lucru pe care îl știm este că toți vom muri mai devreme sau mai târziu” și face o pauză. „Sper că mai târziu”.
Editor : Rebeca Manea
