Cum ar trebui tratată moartea unei tinere cântărețe de manele?

Rețele sociale, presa online și unele televiziuni au explodat pur și simplu, duminică, la vestea că Denisa Răducu, o tânără cântăreață de manele, cunoscută și ca Denisa Manelista, a murit în urma unei grave suferințe, la numai 27 de ani.

Tânăra, care se trata de carcinom hepatocelular, a intrat în stop cardio-respirator. Un echipaj a ajuns la locuinţa tinerei la ora 04.39, acesta fiind urmat de un al doilea echipaj cu medic. Au fost efectuate manevre de resuscitare timp de aproape o oră, după care a fost declarat decesul, a declarat pentru agenția News.ro Alis Grasu, managerul Serviciului de Ambulanţa Bucureşti-Ilfov.

Familia a postat un mesaj pe pagina de Facebook a cântăreței în care a anunțat decesul și i-a chemat pe cei care vor să-și ia rămas bun de la tânără la capela cimitirului Bellu, precizând că înmormântarea va avea loc marți, în comuna Ștefănești de Drăgășani din județul Vâlcea. Într-o oră, postarea a strâns 15.000 de reacții, 1.445 de disitribuiri și aproape 3.300 de comentarii. Pe platforma de socializare, fanii, dar și alți artiști, şi-au exprimat regretul pentru dispariţia ei prematură.

Fără îndoială, tragismul situației este amplificat de vârsta tânără, dar și de faptul că fata era foarte cunoscută. Din păcate, notorietatea ei a căpătat dimensiuni și mai mari după ce s-a îmbolnăvit. Nu numai de iubitorii de manele au devenit familiarizați cu cazul Denisei Răducu. Asta pentru că presa a scris atât de mult și cu atâtea amănunte despre boala ei, despre suferința ei, despre cum decurge viața ei, încât artista, exasperată, a făcut o notificare către Consiliul Audiovizualului. Fata cerea ca informaţiile despre starea sa de sănătate să nu mai fie difuzate de televiziuni.

Așa se face că luna trecută, Consiliul Naţional al Audiovizualului le-a reamintit radiodifuzorilor, printr-un comunicat de presă, că au obligaţia de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, viaţa privată, onoarea şi reputaţia, precum şi dreptul la propria imagine.

Acestea sunt faptele. Urmează apoi dezbaterile. Și probabil lungile transmisiuni în direct ale înmormântării, cu lux de amănunte. Evident, se pune întrebarea: ar trebui sau nu ar trebui ca televiziunile și presa în general să trateze acest caz ca o știre de „breaking news”? Avem o fată, de 27 de ani, care moare din cauza unei boli cumplite. Este, în plus, o artistă, foarte cunoscută, chiar dacă „păcatul” ei, în ochii unora, este că a cântat - disprețuitele de unii, foarte apreciatele de alții - manele. În orice caz, avea mai multă notorietate decât un – să zicem – politician. În aceste condiții, moartea ei este o știre? Interesează, totuși, un număr foarte mare de oameni. Desigur, nu pe toți, dar o majoritate suficientă pentru ca vestea tragică să devină un „succes de presă”, adunător de clickuri și ratinguri. Care e granița dintre o știre de interes public și spectacolul hidos al morții?

Problema e că Denisa Răducu nu-și dorea să atingă în acest fel celebritatea. Și atunci se pune întrebarea: unde ne oprim?