„Un pas în urma serafimilor”, filmul unui seminar teologic fără uși de biserică
Dacă v-ați înfiorat vreodată urmărindu-l pe Vlad Ivanov într-unul dintre rolurile sale malefice, gândiți-vă cum ar fi fost să-l aveți profesor în liceu. În drama „Un pas în urma serafimilor" îl găsim pe „cel mai bun actor rău” în rolul unui preot, profesor la un seminar ortodox. „Un pas în urma serafimilor" nu este un film tipic al Noului Val Românesc, dar a început deja să facă valuri. Recent intrat în cinematografe, filmul regizorului Daniel Sandu este o poveste autobiografică despre adolescența trăită într-un seminar teologic ortodox.
Oana Zamfir a stat de vorbă cu regizorul Daniel Sandu, dar și cu actorii din rolurile principale. Ștefan Iancu joacă rolul principal: Gabi, un elev prins între credință și toate tentațiile adolescenței. Ilie Dumitrescu Junior joacă un seminarist care nu e deloc ușă de biserică, iar Vlad Ivanov este preotul diriginte care vrea să-i aducă pe calea cea bună și care este convins de rolul Bisericii în societate, numai că metodele lui nu prea au de-a face cu ortodoxia. Foarte multe lucruri care se văd în film sunt lucruri trăite de regizorul Daniel Sandu, care a făcut Seminarul Teologic de la Roman.
„M-am trezit într-o bună dimineață și nu îmi mai venea bine tunica”, a declarat regizorul în emisiunea „Ca-n filme” despre momentul când și-a dat seama că haina preoțească nu e tocmai ce și-ar fi dorit pentru tot restul vieții.
Ilie Dumitrescu jr. (Toto Dumitrescu) este în film Olah, „șmecherașul” din acest seminar teologic. Un băiat simplu, din Roman, care inițial intră în seminar cu scopuri bune și pentru a-l găsi pe Dumnezeu, este bruscat puțin de sistemul foarte restrictiv, dominant și ușor barbar, care îl transformă într-un rebel. Cu cauză, adaugă Ilie Dumitrescu jr. Experiența pe platoul de filmare a fost vastă și plăcută, spune actorul. „Și gașca de băieți în sine a creat o atmosferă cât mai aproape de cea care era în seminar, cea reală, și a fost foarte plăcut să leg prietenii și cunoștințe noi”, mărturisește Ilie Dumitrescu jr.
„Noi, acolo, în film, trebuie să creăm o relație de prietenie și o relație de prietenie destul de solidă, pe care noi nu o aveam în viața reală, că nu ne cunoșteam. Și am reușit să ne împrietenim foarte bine. S-a creat chestia asta de energie și prietenie între noi pe care cred eu că am reușit să o transpunem în mare parte și în film”, spune tânărul actor Ștefan Iancu.
Pesonajul căruia îi dă viață în film, Gabi, este foarte curios și tot încearcă să experimenteze lucruri, dar cadrul restrictiv al liceului teologic nu-i permite. Ștefan Iancu, el însuși abia ieșit de pe băncile liceului, a dat trei probe pentru trei roluri diferite. Abia ultima probă a fost pentru rolul Gabi, rolul principal construit în proporție de peste 90 la sută pe baza experiențelor pe care le-a avut însuși regizorul, Daniel Sandu, absolvent de seminar teologic. „Ștefan Iancu a reușit să redea cel mai bine personajul pe care noi ne-am imaginat să-l construim”, spune regizorul, care recunoaște că în mare parte personajul din film este un alter ego al său. Ștefan Iancu a povestit la „Ca-n filme” că regizorul le-a cerut să aducă o dovadă că au fost la biserică, ceea ce l-a pus în dificultate, pentru că nu putea să-și facă, de pildă, fotografii în biserică.
Filmul aduce elemente noi, și la nivel vizual, și la nivel auditiv. Filmul are tot timpul muzică, o muzică neașteptată, surprinzătoare în raport cu cadrul în care se desfășoară acțiunea. De la primul cadru, te izbește coloana sonoră. „Acest fapt a venit din dorința mea și a echipei de a crea o experiență cinematografică diferită de filmul tradițional românesc. Apreciez minimalismul, îi înțeleg sensul, nu sunt neapărat un consumator al filmului minimalist. Mi-am dorit un alt tip de cinema și am avut ambiția - eu și echipa mea - să încălcăm cât mai multe reguli ale așa-zisului film minimalist, să avem un decupaj cât mai complex, să avem acțiune, să avem muzică, să avem culoare”, spune regizorul Daniel Sandu. Este un film despre maturizare într-un sistem conservator, explică regizorul, evitând să menționeze explicit Biserica Ortodoxă Română.
Acțiunea se petrece la începutul anilor 90. Între timp, Biserica, deși continuă să aibă mulți adepți, este asociată și cu alte aspecte - cu familia tradițională, cu Catedrala Neamului. Întrebat câte s-au schimbat în acest sistem, regizorul spune că s-au schimbat multe și se vor schimba în continuare multe. „Noi când am conceput acest film nu l-am conceput ca un atac asupra Bisericii, ci ca o experiență cinematografică despre tineri. Este o diferență între a privi un seminar din exterior - și vezi acei tineri puri ca niște viitori îngeri - și este o altă senzație să vezi seminarul din interior, să vezi mecanismele care contribuie la educarea unui puști, viitor preot”, a explicat regizorul.
Filmul nu abordează numai zona ce ține de biserică, dimpotrivă, sunt lucruri profund umane, spune actorul Vlad Ivanov. „Eu nu intru în conflict cu divinitatea în acest film, dar cred că după premieră s-ar putea să fie alt soi de conflicte din partea altor oameni”, spune Vlad Ivanov, care nu e la primul rol în haine preoțești. „Avem o secvență în finalul filmului când seminariștii de la mine din clasă nu mai suportă să fie puși la punct și să fie nedreptățiți și atunci au o poziție foarte fermă, eu îi dau afară din clasă şi ei vin toţi peste mine, aproape înnebuneşte părintele Ivan că nu mai este cel care are puterea, este aproape ca un urs încolţit de lupii tineri şi îşi dă seama că a pierdut tot, autoritate... Viaţa lui, practic, s-a terminat în clipa aia și pleacă înfrânt din clasă. După ce am filmat această secvență, toți tinerii au început să aplaude”, a povestit Vlad Ivanov. Este momentul care, spune el, l-a impresionat cel mai mult pe platoul de filmare. „Aproape că mi-au dat lacrimile de emoție. E mai mult decât o mulțumire. Simți că ceva s-a pus acolo, o sămânță, un sâmbure bun în sufletul lor”, a mărturisit actorul.
Regizorul Daniel Sandu precizează că nu și-a dorit să construiască un personaj neapărat negativ, ci unul la limita dintre bine și rău. „M-a atras foarte tare drama lui”, explică actorul Vlad Ivanov.
Întrebat ce rol a avut Dumnezeu în tot acest film, de la idee la realizare, regizorul Daniel Sandu mărturisește că a fost...„the silent producer”.
În materialele video de mai sus puteți vedea câteva secvențe din film.
Urmăriți emisiunea „Ca-n filem” în fiecare duminică, de la ora 16:30, la Digi24. Arhiva emisiunii, aici.
Citiți și:
Ce e breaking news în „Breaking news”
„Ouăle lui Tarzan”. Ce se întâmplă atunci când omul își bagă coada mai tare decât maimuța
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
