Cronica de film Arta de la care te urci pe pereți
- Artă.
- Ba nu, vandalism.
- Liberă exprimare.
- Aiurea! Bătaie de joc!
Indiferent de care parte a spray-ului cu vopsea ați fi, fenomenul graffiti (și, prin extensie, street art) ține de realitatea prezentului. Faptul că polarizează societatea nu e nici surprinzător, nici îngrijorător. Vorba poetului, „este”.
Așa că, decât să-l ignorăm, mai bine un documentar să filmăm. Probabil așa și-a zis Alin Boeru, autorul peliculei „De ce scriu ăștia pe pereți?”, o trecere în revistă pe alocuri amuzantă, pe alocuri duioasă, pe alocuri instructivă a celor 30 și ceva de ani în care românii insistă să decoreze zidurile orașelor.
Mă rog, e mult spus „românii”. O minusculă parte a lor. Acele trupe de gherilă urbană care se adăpostesc la întunericul nopții pentru a lăsa celebrele tag-uri. (Știți voi, semnăturile alea criptice, care diferă în dimensiuni, cromatică și grad de sofisticare de la autor la autor).
Tag-urile sunt un soi de T0 al epocii graffiti. De acolo și până la picturile murale întinse pe calcane de zeci de metri pătrați, cu stil elaborat și adesea recognoscibil, au trecut ani și diverse etape. Lumea a evoluat de la „mâzgălituri” la capodopere executate sub cerul liber. Și, când zic „lumea”, mă refer la întreaga planetă. Fiindcă n-au inventat ai noștri nici apa caldă, nici gaura din covrig, nici street art-ul.
Așa cum nici Alin Boeru n-a inventat ceva anume cu documentarul lui. El e doar cronicarul unor vremuri, arhivarul unor lucruri altfel efemere și “depozitarul” unei iubiri adevărate pentru graffiti și oamenii lui. Dar, pentru că spune o poveste aproape din interiorul ei, reușește ce n-au făcut prea mulți, până acum: adună într-un ceas jumate o distribuție unică. Pe lângă vedetele noului val, fac confesiuni superstaruri greu de „prins” pe filmare. E cazul lui MSERO, legendarul graffer care are la activ 3.000 de metrouri din toată lumea și a cărui identitate continuă să rămână ultrasecretă. Sau al celebrului ERPS, „bunicul” street art-ului de la noi.
Apropo de bunici: v-ați fi imaginat că bunicii unora dintre voi sunt „responsabili” pentru începuturile mișcării graffiti din România? Mesajele anti-Ceaușescu și anticomunism din decembrie 1989, scrise pe zidurile clădirilor de la Universitate, au fost primul val a ceva care continuă și se dezvoltă în permanență.
Ce se mai dezvoltă în permanență este modul în care societatea se raportează la zidurile scrise și desenate. Discuția despre artă versus vandalism, despre legitim versus ilegal, despre toleranță versus sancțiuni drastice nu dă semne că s-ar termina vreodată. Mai mult, de vara trecută încoace, a generat și-un cadru pe cât de legal, pe-atât de drastic: Legea Graffiti, adoptată în iulie 2022, prevede amenzi uriașe pentru „fapte de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice”. Aici se încadrează atât dezlipirea și distrugerea de reclame, anunțuri și afișe expuse, cât și scrisul ori desenatul pe pereții clădirilor, garduri sau alte obiecte din spațiul public sau privat, fără acordul proprietarilor. Sancțiunile pentru graffiti pornesc de la 3.000 de lei și ajung la 6.000.
Fiindcă e greu de presupus că grafferii se vor îmbogăți subit, astfel încât să-și permită achitarea unor astfel de amenzi, o soluție ar fi rafinarea metodelor prin care înșală vigilența autorităților ori pe cea a cetățenilor revoltați. O a doua - mult mai productivă, din orice unghi ai privi-o - trecerea în zona legală a muncii lor. Ca, de pildă, pictarea de fațade cu aprobare de la asociațiile de locatari sau cu acordul (ba chiar finanțarea) municipalităților. Dezavantajele? Birocrația crâncenă, devenită brand de țară, și dezaprobarea „nucleului dur” al colegilor de breaslă, care susțin că arta comisionată își pierde libertatea și credibilitatea.
„De ce scriu ăștia pe pereți?” nu-și propune să rezolve probleme. Nici să „dizolve” dileme. E un film-eseu despre oamenii care trăiesc pentru (și, uneori, din) street art. E filmul unui fost corporatist care-a renunțat la un job comod pentru a face regie. (Se vede treaba că grafferii cu state vechi și proaspătul cineast au multe în comun: pasiunea pentru mesajul vizual, riscul și adrenalina). E filmul oricui a decis, măcar o dată în viață, că fără să te-arunci cu capul înainte viața n-are nici un chichirez.
* „De ce scriu ăștia pe pereți?” poate fi văzut, începând cu 21 noiembrie, în cinematografele din țară. Premiera: 21 noiembrie, ora 19.00, la Cinemateca Eforie din București.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
