Facebook-ul, un Oracol modern
Ce filme îţi plac? Dar cărţi? Când te-ai sărutat prima dată? Ah, şi să nu uit întrebarea de final: Ce părere ai despre stăpânul/stăpâna Oracolului? Într-un caiet colorat de final de generală şi liceu, puştii îşi făceau frânturi de mărturisiri şi îşi lăsau crîmpeie de amintiri. Acum, îşi împărtăşesc ce au de împărtăşit în timp real, pe reţele sociale. Până la urmă, tot un fel de oracol e şi Facebook.
„Desigur eram curioasă la ce liceu voiau să dea colegii mei. Poate era acelaşi la care mă duceam şi eu. Alte curiozităţi au mai fost: ce părere au despre colegi şi despre profesori. Speram să primesc şi o părere despre mine. Ce ar face ei dacă ar fi directorul şcolii pentru o zi. Idealul persoanei iubite...”, povestește Anca Gheorge, acum elevă în clasa a XII-a.
- Era o preocupare în clasa a opta?
- Da. În special dacă era vorba de băieţi, eram foarte curioase fetele.
Sunt curiozităţile pe care le avea Anca în clasa a opta, când îi venea greu să se despartă de colegii de clasă. Şi aşa simţeau mai toţi prietenii ei. S-au mai întremat cu oracolul. Cum era vorba aceea? Exact aşa, o piedică în calea uitării!
„Am completat foarte multe. La un moment dat, era un război între cine are cele mai multe întrebări şi erau oracole şi cu 200 de întrebări, încât te plictiseai să le completezi. Erau mai interesante. Toată lumea făcea câte un oracol, întrebările deja se repetau şi dacă erau mai multe, era şi o diversitate de întrebări”, spune Anca Gheorghe.
Într-a VIII-a, în ultimele luni de şcoală, oracolul era rege şi regină. Nicio ameninţare de la catedră nu îi putea opri din răspuns la întrebări, desenat şi amprentat caietele de amintiri.
„Îl completau în ore, în pauze şi la finalul zilei ajungeau la deţinător”, detaliază Anca Gheorghe.
Au trecut patru ani de atunci. Amintirile colegilor din Generală rămân în oracol. Bine, rămân acolo până le face cineva poze şi le postează pe Facebook.
Acum, despărţirea de prietenii din liceu e online. Şi, de fapt, nici nu prea mai e despărţire. Pentru ei e o interacţiune instantanee şi neîntreruptă. E mai bună? Nu despre asta e vorba. Este ALTFEL.
„Mi se pare mai interesant acum, că pe Facebook informaţia ajunge atât de uşor la mai multe persoane şi poţi primi mai multe reacţii, comentarii, like-uri de la persoane noi, pe care poate ai vrea să le cunoşti, faţă de oracol unde doar răspundeai la nişte întrebări”, spune Anca Gheorghe.
Anca e o tânără care a simţit din plin trecerea de la pixuri la taste.
„S-au intercalat oracolul şi Facebookul, pentru că în clasa a VIII-a încă îmi mai doream să completez oracole sau să le dau colegilor să-mi completeze propriul oracol, doar că aveam şi cont de Facebook. Şi ei aveau. Şi uşor, uşor am renunţat la hârtie pentru Facebook pentru că ne era mult mai uşor să comunicăm, să aflăm lucruri unul despre celălalt”, explică ea.
„O altă eră, un alt mediu în care ne învârtim şi unde informaţiile circulă mai repede. Şi dacă eu răspund la o întrebare şi afişez ceva pe Facebook ajunge mai repede decât ajunge un oracol din mâinile unei persoane în mâinile altei persoane”, spune Mariana Lungu, profesoară de japoneză.
Corina a împlinit 30 de ani. Oracolul ei, 20.
„Sunt amintirile mele. Este copilăria mea. Toată lumea avea, toată lumea avea şi era o bucurie când venea cineva la tine şi te ruga să-i completezi un oracol, te simţeai aşa important. O onoare, da”, își amintește Corina Constantinescu.
Acum, are şi ea depozit virtual de gânduri şi impresii ale colegilor. Colegi de serviciu, de această dată.
„Facebookul nu are aromă. Nu păstrează amintiri. E cam greu să vezi în cronologie ce ţi-a scris colega de bancă acum 20 de ani”, arată ea.
Specialiştii în comunicare online văd o legătură directă între oracolul de atunci şi Facebookul de acum.
„Oracolul a fost precursorul social-media. Pratic, un caiet cu anumite întrebări, la care răspundeai şi exact cum spuneam la început îţi asumai mesajul, a reuşit să devină o reţea socială foarte vizuală şi foarte puternic mediatizată la nivel global”, explică Radu Delicote, specialist în comunicare online.
E o reţea pe care unii o cunosc de când s-au născut.
„Repede poţi să iei legătura prin mai multe lucruri şi mesaje şi sunat faţă în faţă, pe cameră. Eficient, da. Destul de mult, doar să nu creeze foarte multă dependenţă”, este de părere Mădălin Gabriel.
Mădălin e într-a VIII-a şi internetul e sigurul oracol pe care l-a cunoscut.
„Nici nu am văzut şi nici nu ştiu ce este un oracol. Mi se pare o idee destul de interesantă, doar că nu am auzit niciodată despre asta”, spune Mădălin Gabriel.
„Nu e rău că s-a schimbat comunicarea la nivel electronic. Este rău că s-a diminuat în volum. Deşi culmea că această comunicare electronică ieftină îţi permite o expandare uriaşă, că nu te costă cât te costă hârtia”, observă Ana Bulai, sociolog.
Comunicarea este, oricum, ceva destul de complicat. Şi despre comunicare e vorba şi online, şi în oracol. Despre comunicare, confirmare, validare la adolescenţă, atunci când abia începi să înţelegi cine eşti. Şi când vrei să ştii mai ales cum te vezi în ochii celor din preajma ta.
„Oracolul îţi permitea să vezi că sunt mulţi care au răspuns la întrebarea ai sărutat pe cineva. Poate ţi s-a întâmplat, poate nu. Dar ştiai că în funcţie de răspunsurile alea ce este normal”, spune Ana Bulai.
Ce e normal, până la urmă? Probabil e normal să învăţăm că lumea se schimbă. Şi, dacă putem, să ne adaptăm la o explozie de transformări cum n-au mai fost până acum. Şi, de ce nu, chiar să ne bucurăm că trăim o asemenea experienţă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
