În secolul al XIX-lea, cobza era nelipsită de la orice fel de eveniment. Acum, chiar dacă instrumentul are tot mai puţini admiratori, există oameni care încearcă să păstreze tradiţia. Jurnaliştii de la France Presse l-au întâlnit pe Florin, unul dintre cei care vor să păstreze şi să transmită tradiţia cântatului la cobză.
„Acest instrument care este acum neglijat ascunde o moştenire muzicală incredibilă. Are o valoare deosebită şi nu cred că ar trebui să-l abandonăm aşa uşor”, spune artistul Florin Iordan.
Vasile Nica cântă şi el de-o viaţă la instrumentul său, vechi de 80 de ani. Când era tânăr, i-a dat unui lăutar o oaie pentru a-l învăţa tainele cobzei. Acum, a ajuns el însuşi unul dintre puţinii păstratori ai tradiţiei.
„Când am un lucru şi-l folosesc, nu înseamnă că pun suflet în acel lucru. Lucrurile se schimbă când iau cobza în mână: nu mai am nevoie de mâncare, nu mai am nevoie de nimic altceva”, spune și artistul Vasile Nica.
Din păcate, Vasile Nica simte că tradiţia se pierde. Chiar şi în propria familie, niciunul dintre urmaşii săi nu vrea să-i calce pe urme. Alţii văd însă salvarea venind dintr-o direcţie oarecum neaşteptată. În cluburile din Bucureşti se organizează concerte de cobză, iar publicul pare captivat de acest instrument.