„Tot spaţiul a funcţionat ca un sediu de firmă al unei antreprize de construcţii şi după naţionalizare, până în 2007, acest spaţiu a funcţionat ca spaţiu de arest”, explică Daniel Petrescu, unul dintre fondatorii galeriei de artă.
Celulele păstrează inclusiv mesajele deţinutilor scrilejite pe ziduri şi fragmente de reviste lipite ca postere.
Cei care greşeau şi în spatele gratiilor ajungeau pe vremea comunismului, la carceră. Locul le dă fiori şi acum celor care sunt curioşi să îl testeze.
Arestul a fost desfiinţat când România a aderat la Uniunea Europeană. Asta pentu că celulele erau foarte mici, nu aveau aerisire şi lumină naturală, iar toaletele erau insalubre. Trei tineri se ocupă acum de imobil. Vor să îl transforme într-un nou spaţiu cultural, dar să păstreze vechile celule, despre care culeg poveşti.
„Sunt oameni care vin şi ne spun "Ah, uite aici am fost închis în '82", sau am un prieten care mi-a spus: "Am fost şi eu o seară reţinut aici, m-au prins cu motorul fără carnet"”, spune Daniel Petrescu.
În perioada următoare fosta secţie de poliţie se va transforma într-un spaţiu cultural complex. Deja în clădirea în care se eliberau pe vremuri paşapoartele a fost deschisă o cafenea, iar în curtea arestului e o terasă. Se vor organiza workshopuri, proiecţii de filme, piese de teatru, întâlniri filozofice şi concerte.
„Va fi un hub intercultural şi atunci se conectează mai multe tipuri de evenimente”, spune Adriana Simion, cofondator.
Spaţiul le este destinat şi artiştilor care vor să îşi deschidă un birou de lucru într-una din încăperile fostei secţii de poliţie.