Max are 10 ani, iar în urmă cu trei luni şi-a pierdut mama în urma unui bombardament din Doneţk. Băiatul refuză să vorbească despre tragedia prin care a trecut, dar de când a ajuns în Iaşi a început să se apropie de ceilalți copii și să fie mai comunicativ.
„Îmi place mai mult România decât Ucraina, mașinile sunt mai frumoase aici, dar îmi este dor de tata și de bunica mea”, spune Max.
Deşi are doar 10 ani, Margarita ştie ce înseamnă războiul. Se bucură de timpul petrecut în România pentru că se simte în siguranţă, însă nu trece nicio zi fără să se gândească la bunicii care au rămas în Doneţk. Bătrânii nu au reuşit să fugă din oraş, iar acum au rămas izolaţi în mijlocul conflictului.
„În România îmi place că e pace și nimeni nu trage cu arma. Îmi este dor de orașul meu și aș vrea să mă întorc, bunicii mei încă locuiesc acolo și mă tem pentru viața lor”, spune Margarita.
Prietena ei, Anastasia, locuiește în tabără de refugiați împreună cu mama și sora ei mai mică, la 150 km distanță de Kiev. Tatăl fetei face parte din trupele ucrainiene.
„Niciodată când ne sună nu ne spune ce se întâmplă, nu ne dă detalii, spune doar că totul este bine. Nu vrea ca noi să știm ce se întâmplă acolo, ca să nu ne temem că ar putea păți ceva rău”, spune Anastasia.
Daniela Mitrofan, psiholog: "Copiii supuși unor astfel de traume dezvoltă în timp efectul de stres post-traumatic, anxietăți, depresie".
Dorin Gavril, reprezentant al Fundației Creștine pentru Copii Agape: "Aflând despre situația lor am vrut să le oferim un timp de două săptămâni pentru a trece peste trauma în care au fost implicați".
Cei 17 copii ucrainieni vor rămâne în România până pe 10 august. Au vizitat deja principalele obiective turistice, iar de mâine vor pleca spre Cheile Bicazului.