Studiu. Ce a mâncat Iisus la ultima masă, Cina cea de Taină

Foto: Gulliver/Getty Images

În plus, mesenii nu stăteau pe scaune, la o masă rectangulară, așa cum este prezentată scena în numeroase opere de artă, ci direct pe podea, pe niște perne, după obiceiul roman din acea perioadă, informează Agerpres.

Acest studiu a fost realizat de doi arheologi italieni și se bazează pe versete din Biblie, pe vechi scrieri iudaice, romane și pe dovezi arheologice.

"Biblia prezintă ce s-a întâmplat în cursul cinei, dar nu oferă prea multe informații despre ce a mâncat Iisus și cei 12 apostoli ai săi", a precizat Generoso Urciuoli, arheolog la Centrul Petrie și autor al blogului Archeoricette drspre mâncărurile antice.

Urciuoli, care s-a specializat în istoria creștinismului timpuriu, alături de Marta Berogno, arheolog și egiptolog din Torino, își prezintă rezultatele studiului în cartea "Gerusalemme: l'Ultima Cena" (Ierusalim: Cina cea de Taină).

"Punctul de la care am pornit în studiul nostru este că Iisus era iudeu. El și discipolii săi erau la curent cu tradițiile transmise de Tora privind mâncarea", susține Urciuoli.

Poate cea mai cunoscută reprezentare a Cinei cea de Taină este cea realizată de Leonardo Da Vinci, însă această reprezentare nu este corectă din punct de vedere istoric, conform lui Urciuoli.

"Pictura lui Leonardo își are originile în secole de coduri iconografice. Reprezentând sacralitatea euharistiei, Cina cea de Taină are un puternic substrat simbolic care nu ajută la reconstituirea istorică a momentului", a mai comentat Urciuoli.

Adunând date istorice și indicii din opere de artă paleocreștine, așa cum sunt picturile murale din catacombe datând din secolul III, cei doi oameni de știință au reconstituit mâncărurile și obiceiurile legate de masă ale iudeilor de acum două milenii. Concluziile acestui studiu sunt substanțial diferite de reprezentările tradiționale ale Cinei cea de Taină. Cina se lua pe atunci în camera superioară a casei iar mesenii nu stăteau pe scaune în jurul unei mese rectangulare. "În acea perioadă, în Palestina, mâncarea era servită pe niște mese micuțe, iar mesenii stăteau pe niște perne sau covoare așezate direct pe jos", conform lui Urciuoli.

Mâncarea era servită în vase din teracotă sau din piatră. Codul strict al etichetei la masă făcea ca la stânga și la dreapta gazdei să se așeze cei mai importanți oaspeți.

Evangheliile menționează doar pâinea și vinul, alimente cu puternică valoare simbolică, ce au fost servite de Iisus și de apostoli la Cina cea de Taină. Prezența vinului în meniu i-a făcut pe arheologi să pornească în studiul lor de la premisa că această cină ar fi fost una de sărbătoare, cu ocazia Paștelui iudaic, sărbătoare ce semnifică eliberarea din robia egipteană a poporului lui Israel. Această ipoteză este susținută și de un pasaj din Evanghelia după Marcu în care se precizează că această cină a avut loc în perioada sărbătorii azimei sau a pâinii nedospite. Dacă a fost o masă de sărbătoare, atunci este foarte probabil ca la masă să fi fost servite mai multe feluri de mâncare.

Conform lui Urciuoli și Berogno, la Cina cea de Taină ar mai fi fost servită o tocană tradițională iudaică denumită "cholent", din carne de miel, cartofi, fasole și orz, o fiertură din fasole gătită îndelung la foc mic, măsline cu isop, ierburi cu gust similar mentei, precum și ierburi amare cu fistic dar și haroset de curmale (o pastă dulce, de culoare închisă, făcută din fructe și nuci).

"Ierburile aromatice și harosetul sunt tipice pentru Paștele iudaic, tocana cholent se mănâncă la ocazii festive, iar isopul era consumat zilnic", a mai susținut Urciuoli.