Satele cu mai mulţi turişti decât localnici

Ministrul Muncii, cu lacrimi în ochi după ce moțiunea împotriva sa a trecut în Senat. „E o nedreptate”

Tăierea pensiilor speciale, amânată de parlamentari până după alegeri. Scandal la discuțiile din comisia pentru muncă a Senatului

Răsturnare de situație în cazul bebelușului furat la Bacău. Tânăra susține că avea o înțelegere cu mama copilului. Imagini cu suspecta

O turistă de 18 ani din Iași a murit înecată în Lacul Frumoasa, Harghita, după ce a fugit speriată de un urs

O căprioară de la Grădina Zoologică din Craiova a murit după ce a fost hrănită de turiști

Restricții de circulație pe Valea Oltului. Traficul va fi oprit câte o oră, în mai multe intervale, luni și marți

Conclavul celor 135 de cardinali se pregătește pentru alegerea noului papă. Cine sunt favoriții

Preluarea Azomureș de către Romgaz. România și-ar putea asigura aproximativ 60% din necesarul de fertilizanți

Focar de pestă porcină africană în vestul României. Nouă localități din Timiș au fost izolate și puse sub supraveghere

Când pe coline și în poiană nu se cânta încă jazz, Gărâna era doar un sat cu 26 de locuitori și case șubrede. Acum aproape douăzeci de ani, câțiva pasionați au organizat acolo un festival de jazz. An după an au adunat tot mai mulți oameni. Cu timpul, nume mari ale jazz-ului mondial au cântat în satul părăsit de șvabi.

La fel ca sute de germani din Banat, Papi a plecat din țară înainte de 1989. S-a întors acasă în 2009, convins că jazz-ul poate salva Gărâna.

Papi, localnic: „Anul trecut au fost 30 de mii pe patru zile, ăsta e recordul absolut până acum și anul ăsta estimăm că va fi și mai bine. Ia gândește-te ce senzație e aia să te trezești cu un autobuz de japonezi care încep să se suie peste tot, să facă fotografii”.

Din Marea Britanie și până în Franța și Asia melomanii știu de festivalul de jazz din Banat și își cumpără bilete cu multă vreme înainte.

Papi, localnic: „Gărâna este o stare de spirit pentru că dacă am avea o populație de 1500 de oameni aunci am fi o comunitate, dar așa noi suntem pur și simplu o stare de spirit”.

În satul Altringen, o gospodărie de la 1900 a fost readusă la viață

După ce Herta Muller a căștigat Nobelul pentru literatură, poveștile șvabilor din România au ajuns în ziare de prestigiu, precum The New York Times și The Guardian. Așa că oameni din toată lumea și-au dorit să vadă cum trăiau nemții din Banat. În satul Altringen, o gospodărie de la 1900 a fost readusă la viață. Mobila pictată, lăzile de zestre și costumele tradiționale adunate de la ultimii germani care au locuit-o îi transpun acum pe curioși într-o altă lume. Un decor rupt parcă din poveștile Hertei Muller.

Acum, satul are mai mulţi turişti decât locuitori.

Valeriu Neagu, administrator: „ Am avut în jur de 60 și ceva de persoane care ne-au vizitat [...] față de 15, da, cam de patru - cinci ori mai mult în fiecare zi decât localnici. Camerele sunt toate mobilate cu mobilier autentic șvăbesc recondiționat mobilierul”.

Mariana Jivan, localnică: „Costumul nostru este tradițional [...] e șvăbesc, așa s-au îmbrăcat înainte nemții.”

Gărâna și Altringen sunt dovada că o lume îngropată de o generație poate fi oricând readusă la viață de o alta.