Regizorul Victor Ioan Frunză la „Conversații esențiale” despre nemulțumirile unui artist

Încă din debutul discuţiei cu realizatoarea Digi24, Victor Ioan Frunză a desfiinţat tot ce mişcă în conducerea teatrului românesc, dar şi în conducerea statului, în general, opinia sa fiind că ce se întâmplă acum este de o gravitate fără precedent: „Şi în ce mă priveşte, ca şi în cazul altor artişti, există o oprelişte economică, chiar dacă montez foarte mult. Pentru că faptul că ne descurcăm nu înseamnă că facem performanţă. În curând însă, cred că nimeni nu se va mai descurca pentru că s-a ajuns la o limită. Este o situaţie fără precedent. Trebuie să ne gândim că peste vreo 200-300 de ani, când se va face istoria acestei mici părţi de Europă care este România, istoricii vor constata că după 1989 o hoardă de barbari a distrus cel mai important sistem de teatru care a existat: 72 de instituţii de teatru nu e puţin, cel mai important sistem de cămine de cultură, de case de cultură; s-au distrus bibliotecile, nu se mai editează cărţi decât prin eforturi uriaşe ale unor edituri particulare, fără nicio implicare din partea statului. Şi cu toate astea, nu am văzut foarte mulţi artişti protestând concret sau sistemic împotriva acestei stări de fapt. Criza este folosită ca un pretext”.

„Sigur că este o perioadă grea, dar eu sunt convins că dacă s-ar tăia vreo 500 de telefoane de pe la primării sau vreo 500 de secretare din Parlament...înţelegeţi ce spun. Şi poate dacă n-am mai face festivalul usturoiului şi ne-am orienta către lucrurile importante pentru aceste comunităţi, poate s-ar schimba ceva.”

Iar situaţia concretă a teatrului românesc din zilele noastre nu este nici pe departe atât de roz pe cât ar vrea să o prezinte cei care spun că e bine, că sălile sunt pline de spectatori: „Se tot zice că sălile sunt pline. Eu am avut curiozitatea să văd şi nu este adevărat. Când joci de trei ori pe lună un spectacol, cu sala plină, nu e relevant. Eu vorbesc de un sistem teatral care joacă de marţi până duminică, care are matinee şi care umple sălile. Şi nu săli de 100 de locuri. Eu aş vrea să văd săli de 400-1000 de locuri umplute. Viziunea asta triumfalistă: nu se mai găsesc bilete - nu are acoperire în realitate.”

Şi nici pentru artiştii aflaţi într-o goană continuă după premii, laude, aprecieri nu se prea dă în vânt, întrucât Victor Ioan Frunză nu crede în competiţie, când vine vorba despre teatru: „Un artist care e preocupat tot timpul de coroniţe nu va mai avea o relaţie firească cu o comunitate căreia se adresează, cu iubitorii de teatru. Eu nu cred în competiţia în artă. În artă nu se poate vorbi despre progres. Nu poţi spune că Shakespeare a fost mai bun decât Sofocle. Competitivi sunt sportivii. Competiţia de altfel e un lucru foarte bun, dar pe scenă, într-o piesă, într-o distribuţie este vorba despre altceva. Poate fi o competiţie cu publicul. Dar cine poate spune că actorul X este mai bun decât actorul Y? Cine are dreptul ăsta? Cine are legitimitatea asta? Cum putem noi, ca şi creatori să aşteptăm verdictul criticului? Asta înseamnă limitarea libertăţii de expresie, înseamnă până la urmă o cenzură axiologică.”

Sâmbătă, de la ora 20.10, la Digi24, „Conversaţii esenţiale” care nu trebuie ratate, cu unul dintre cei mai apreciaţi oameni de teatru din România, în război cu tot şi toate, Victor Ioan Frunză.