Povestea Palatului Paşei de la Tulcea

Campania electorală nu a ajuns în cătunele din munți: „N-am știut”

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

La doi kilometri de la intrarea în Tulcea, aproape de faleza Dunării, răsare o clădire impunătoare. Deşi pe ea scrie Muzeu de Arte, puţini ştiu ce a fost la origini. Pentru a-i descâlci povestea, trebuie să ne întoarcem cu mai bine de un secol şi jumătate în urmă, la 1860. Pe atunci, Tulcea era un oraş în plină dezvoltare, un nod naval şi comercial important în Balcani. Atât de important, încât Imperiul Otoman, care stăpânea pe atunci Dobrogea, a decis ca oraşul să fie reşedinţă de „Sangeac", adică un soi de reşedinţă de provincie. Odată cu ridicarea în rang, Tulcea avea nevoie de un Palat al Paşei, cunoscut sub numele de Konak.

Palatul Paşei a fost ridicat aproape de port, pentru a putea fi văzut de pe corăbiile care treceau pe Dunăre, pentru a sublinia, încă o dată, faptul că viaţa la Tulcea este mai bună de când aici au ajuns turcii.

Cel care conducea Sangeacul era Mutesarif, un fel de prefect al zilelor noastre, care îşi cumpăra funcţia de la Istanbul, direct de la Sultan. Dintre toţi cei nouă Mutesarifi pe care i-a avut Tulcea, Ahmed Rezim Paşa a fost apreciat ca un bun administrator. El a şi construit Palatul Paşei într-o zonă în care era inima mahalalei turceşti.

„În spatele ferestrelor erau doamnele din familia acestor conducători ai zonei, atunci sub stăpânirea otomană…priveau cu nostalgie la felul în care curgea Dunărea, se plimbau navele pe Dunăre fără ca ele să aibă posibilitatea de a face asemenea călătorii”, a relatat Doina Păuleanu, director la Muzeul de Artă Constanţa.

Palatul este o clădire rectangulară, cu o suprafaţă de peste 300 de metri pătraţi, cu birouri, săli, holuri şi dependinţe dispuse pe două etaje. În palat a fost descoperit şi un pasaj secret subteran, prin care ar fi fugit Paşa şi oamenii săi, în caz de alertă.

„Existau o serie de tunele. Nu știm dacă aceste mici catacombe care sunt evidente, de la parter, reprezintă, să zicem, un fel de circuit de refugiu în caz de conflict armat sau, mă rog, în situațiile acestea”, a spus cercetătorul Luchian Emanoil Doru.

După Războiul de Independenţă, localul a devenit sediul Poliţiei Tulcea, iar din 1883 şi până în 1928 a găzduit prima şcoală secundară românească din Dobrogea - Gimnaziul real de băieţi. În toată această perioadă, Palatul a avut tot un rol administrativ: a fost sediu pentru Prefectură, Tribunal, Parchet, Curtea cu Juraţi, Sfatul Popular Raional şi Consiliul Popular Judeţean. DIn 1982 a devenit Muzeu de Artă.