Mănăstirea Moisei, între istorie şi legendă

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Aşezată la poalele Pietrosului şi străjuită de dealuri, Mănăstirea Moisei se află într-un loc de o frumuseţe rară. Liniştea care cuprinde lăcaşul de cult cere o poveste, pe care călugării mănăstirii o spun tuturor celor care le trec pragul.

Totul începe în 1599, atunci când călugărul Iosif, al cărui nume dăinuie şi azi pe un perete, a ridicat aici o biserică de lemn.

Pământul fusese dăruit călugărilor de pe Muntele Măgura de o familie înstărită din Moisei. Grigor, fiul familiei, trimis în Bucovina în căutarea unei neveste, murise, credeau părinţii, pe drum.

„Într-o zi de vară, când lucrau la lucrul câmpului, mai cu seamă la adunatului fânului, s-au odihnit împreună cu slujitorii, cu slugile lor, la umbra unui brad şi în momentul când se odihneau au auzit din pământ un sunet de clopot”, povestește arhimandritul Teofil Pop, stareţul Mănăstirii Moisei.

Părinţii au înţeles că pe acel loc trebuie să ridice un lăcaş de cult în memoria fiului. Au construit biserica, iar bradul sub care se odihniseră a fost tăiat şi folosit ca picior al Sfintei Mese, care este şi astăzi în biserică.

Ce nu ştia familia era că tânărul devenise călugărul Mihaiu de la Putna. Trimis prin satele din Maramureş să adune ajutoare, a ajuns şi la casa părintească, unde a fost recunoscut de mama lui. A devenit stareţ al mănăstirii Moisei, care a fost sfinţită în 1672 de mitropolitul Ardealului.

„Alături de mănăstirea din Peri, de cea din Giuleşti, mănăstirea din Cuhea, mănăstirile de dincolo de apă, de dincolo de Tisa, au fost repere ale identităţii noastre”, spune Gheorghe Todincă, directorul Muzeului Maramureşului din Sighetu Marmaţiei.

Biserica a fost ferită de distrugerile provocate de tătari în 1717. A ocolit-o şi furia generalului austriac Bukow, care a distrus aproape toate mănăstirile din Transilvania. Chiar alături de vechea biserică din lemn, în curtea mănăstirii s-a ridicat în anul 1910 o biserică în stil neoclasic. Acolo se află o icoană despre care credincioșii spun că e făcătoare de minuni.

„Este o icoană cu Maica Domnului, pictată de un monah de la Muntele Athos, copie după icoana Prodromiţa de la schitul Prodromu din Muntele Athos, care mai târziu a fost îmbrăcată în metal şi ferecată în argint de o familie care a beneficiat de minuni din partea ei”, spune arhimandritul Teofil Pop, stareţul Mănăstirii Moisei.

„Este un loc, un loc de reculegere pentru credincioşi, pentru pelerinii care vin la mănăstirea noastră. Le oferim și găzduire celor care vor să participe la slujbe și să vadă și tradițiile noastre, tradițiile de la mănăstirile din Maramureș și de la mănăstirea din Moisei”, spune părintele Filotei, ghidul mănăstirii Moisei.

Cei mai mulţi vizitatori vin pe 15 august, la sărbătoarea hramului mănăstirii, Adormirea Maicii Domnului. Atunci are loc una dintre cele mai impresionante procesiuni din ţară, la care participă aproape 50.000 de credincioşi.