Poveşti suprarealiste şi personaje imaginare, declaraţii de dragoste, mesaje sociale sau politice, pe scurt: graffiti. Le întâlnim pe zidurile clădirilor abandonate, în ganguri, pe pereţii blocurilor sau, uneori, chiar pe pereţii caselor de patrimoniu.
Pictura murală există, însă,... de mii de ani. Graffiti-ul nu a lipsit nici din vechiul Pompei, nici din reprezentările grafice ale mayaşilor din Tikal, Guatemala. Indiferent de epocă sau formă de abordare, scopul lui a rămas neschimbat: să transmită un mesaj.
Pisica Pătrată, Kitră, Creaturi Drăguţe, Glappy, Andy Sinboy şi Zoiţa şi-au dat întalnire, prin intermediul artei, într-un spaţiu puzzle, de artă urbană. Conceput ca un performance in progress, primul Muzeu de Street Art în aer liber din România reuneşte lucrări ale celor mai cunoscuţi desenatori români de artă urbană.
Astfel de spaţii mai există doar la Londra şi în Noua Zeelandă, astfel încât Bucureştiul devine al treilea loc din lume care găzduieşte arta într-un decor alcătuit... din containere maritime.
Prin lucrările a peste 12 artişti vizuali, expoziţia îmbină tehnici murale noi şi tradiţionale din domeniul street-art: pictură, graffiti, sgraffito, sticlă sau mozaic.
În România, tehnica mozaicului în street-art, însă, este mai puţin apreciată. Acest lucru nu l-a descurajat pe Glappy, un artist în vârstă de 25 de ani. Tânărul a studiat pictura murală la Universitatea de Artă din Bucureşti şi recunoaşte că este dezamăgit de faptul că românii confundă arta mozaicului cu faianţa.
Greu de făcut, uşor de furat. Glappy îşi aminteşte că primul său mozaic stradal a fost furat... la nici cinci minute după ce a fost aplicat pe zid.
Arta urbană de astăzi îşi are originea în graffiti-ul anilor 20, din New York. În cartierele sărace, zidurile clădirilor erau scena mesajelor politice şi sociale. În 2013, însă, desenul mural este mai degrabă un mod de a face strada, aşa cum spun artiştii, să zâmbească.
Andy Sinboy este de origine spaniolă. A venit în România în urmă cu 12 ani, este vocal şi basist al trupei the Nuggers, punkist, graffer, ilustrator şi desenator de street-art. Nu-şi aminteşte o perioadă din viaţa sa, când să nu fi desenat.
Cât despre cei care l-au inspirat în arta sa, Os Gemeos din Sao Paulo, Flying Fortress din Germania sau artiştii esteticii punk, toţi au fost idolii săi. Cu toate acestea, un artist, spune el, trebuie să aibă propriul stil.
În România, nu se câştigă bani din street-art, şi asta chiar dacă lucrările artiştilor români ar putea concura oricând cu cele ale desenatorilor din străinătate.
Puţini sunt cei care dincolo de street-art reuşesc să pătrundă şi în alte domenii din zona artelor. Britanicul Ben Eide, indonezianul Eko Nugroh şi franco-tunisianul El Seed au dat lovitura după ce au pătruns în lumea modei. Desenele lor stradale au devenit punctul de plecare al colecţiei toamnă-iarnă 2013-2014, a unei celebre case de modă.
Explozie de culoare, poveşti şi personaje care dau viaţă străzii, mesaje care intrigă sau bucură trecătorii.