Jurnalistul francez scrie pentru France Presse, Le soir, La Croix, Regard și a colaborat cu France 24 sau Le petit journal. Mercier face această meserie cu succes din România, unde trăiește încă din studenție, când a venit în România pentru un schimb de experiență.
„Ni s-a spus că mai sunt două locuri în București. N-am avut timp să ne gândim, am zis hai să plecăm, suntem doi, nu știm unde se află, nu prea știam nimic despre România și am plecat”, a povestit Jonas Mercier.
Tânărul își amintește că încă din prima zi un taximetrist l-a „familiarizat" rapid cu manierele din traficul bucureștean.
„Era aglomerație și el a luat-o pe trotuar. Și a fugit pe trotuar, era să calce pe o bătrână, a fost un șoc. Era praf mult, era foarte cald, erau munți de pepeni pe trotuar, aglomerație, oameni mulți, o altă lume. Arată ca și cum ar fi o suburbie din Franța tot orașul, la prima vedere. Te sperie un pic”, a povestit jurnalistul despre primul contact cu București.
Jurnalistul și-a făcut totuși prieteni destul de repede, majoritatea colegi de breaslă.
„Mulți români sau oameni pe care-i întâlneam se lamentau, spuneau că aici nu e nimic de făcut, pe când oamenii ăștia dădeau dovada contrară, că se pot face lucruri interesante”, a spus fotojurnalistul Lucian Muntean.
„Este cineva care nu vorbește prea mult, ascultă în primul rând. Și ca ziarist este foarte important, cred, și ca om. Pe o parte are anumită obiectivitate și o umilitate în fața realității și e foarte important. Și pe de altă parte are un sens civic”, a adăugat jurnalistul Laurent Couderc.
Viața lui Jonas în micul Paris a început în Berceni și oricât de curios ar părea, se întoarce și acum cu plăcere în cartier.
„Aici, în blocul acesta, am stat prima dată când am venit în România, țin minte, eram student și am fost primit de o familie care ne-a cazat aici într-o camera din apartamentul lor. Nu conteaza neaparat cât de bine arată locul acesta, dar am multe amintiri foarte frumoase de aici și îmi place să mă întorc”, a spus Jonas Mercier.
După terminarea studiilor, Jonas și-a dat seama că vrea să traiască aici, așa că din 2006 Bucureștiul înseamă acasă.
„Când descoperi o altă țară îți și deschizi mintea, când vorbești o altă limbă, vorbești cu alți oameni, înveți o altă istorie te face mai deschis la minte și e foarte important”, spune jurnalistul.
Pe lângă colaborarea cu publicațiile din țara sa natală, Jonas Mercier și-a dorit să răsplătească şi România pentru felul în care l-a primit. Astfel că, a realizat două documentare despre ţara noastră, a scris o carte și a organizat o expoziție de fotografie în Franța, care arăta viața muncitorilor români.
„Reportajele pe care le-am făcut, oamenii pe care i-am întâlnit, documentarele și așa mai departe, am descoperit România în profunzime”, a declarat Jonas Mercier.
Chiar dacă este francez, Jonas Mercier are aceleaşi nemulţumiri precum majoritatea românilor.
„Cred că mă satur de aceleași lucruri de care se satură și românii. De mașini peste tot, nesimțirea asta, spațiul public este spațiul tău privat, adică oricine își pune pe trotuar o sticlă de apă ca și cum ar fi locul lui de parcare sau se parchează pe trotuar când tu ca pieton nu mai poți să treci, câteodată modul în care ți se răspunde la instituții de stat, la funcționari”, a spus jurnalistul francez.
Pentru un tânăr născut într-un oraş de munte din Franţa, viaţa într-o ţară total diferită nu a fost atât de grea precum credeau părinţii săi la început.
„A fost ciudat, într-adevăr, pentru că România nu e o țară la care te-ai gândi pentru a te expatria, dar uite că i-am făcut să vină și au venit și ei și le place”, a declarat Jonas Mercier.
Jonas Mercier a ajuns în ţara noastră într-un moment în care tinerii români se grăbeau să emigreze. Iar dacă la început nu ştia ce să spună de ce a ales România, acum, după zece ani, are un răspuns clar.
„M-am gândit eu și cred că știu acuma de ce am venit și am rămas aici, pentru că omul caută un loc unde să se simtă bine ca să trăiască. Eu am găsit locul, Bucureștiul. Modul de a trăi de aici, oamenii, interacțiunea, e mai natural. Și îmi place, îmi place să mă cert cu oameni pe stradă, pentru că e sănătos, intrăm în interacțiune. Nu mi-aș da locul pentru un loc în Paris”, a conchis jurnalistul.