FOTO Cu caiacul până la Veneția. Jurnal de bord pe Facebook

Așa a luat naștere, din mâinile lui Lucian, Anaconda, un caiac de 5,80 de metri lungime și 58 de centimetri lățime. După ce a suflat ultimele resturi de lemn șlefuit, a constatat că a folosit 100 de metri liniari de șmirghel. Bărbatul și-a făcut bagajele și a pornit la drum.

N-a vrut să demonstreze nimic, ci doar să fie singur. A înfruntat furtuni pe mare, valuri, vânt neprielnic, s-a bucurat de peisaje unice, de țestoase uriașe și de oameni minunați care l-au așteptat la mal.

Jurnalul de bord nu și-l ține într-o agendă, ci pe Facebook. Acolo scrie tot: cum se simte, unde este, de ce are nevoie și ce oameni a mai întâlnit.

Într-un magazin din Turcia, mai mulți tineri au vrut să facă poză cu Lucian. Foto: Facebook

Un om curios care îi urmărește postările lui Lucian din rețeua de socializare, își dă seama că plimbarea acestuia s-a transformat într-o călătorie inițiatică.

Printre relatări despre valuri, mare, soare, cort și caiac, bărbatul povestește ce furtuni și ce apusuri liniștite au loc în sufletul lui.

„Sunt un neadaptat, un introvertit, un veșnic nemulțumit, o fire complicată. Nu am niciun prieten, în afară de soția mea, și asta pentru că reușește, nu știu cum, să mă suporte. Sunt în esență un eșec social. Nu mă văitați, mă simt bine în pielea mea. În Thessaloniki am descoperit ce înseamnă prietenia și implicit singurătatea în lipsa prietenilor. De aceea am aflat aceasta abia după ce am plecat. Ceva asemănător am pățit și în Mangalia. Același sentiment pe care nu am știut cum să le apuc, cum să le tratez, cum să le adaptez la felul meu de a fi; doar că acum a durut”, a postat Lucian Ionescu pe pagina de Facebook.

Însă cele 1.200 de like-uri de pe pagina de socializare și comentariile persoanelor care l-au cunoscut personal spun cu totul altceva.

„Tu ești cel care ne-a unit în jurul tău și ne-ai făcut să fim așa de călduroși și deschiși față de tine. Ești o persoană cu un caracter remarcabil”, i-a scris un bărbat.

„Ești un om cald cu cei din jur, dar prea dur cu tine. Nemulțumit și dur”, a comentat altcineva pe Facebook.

„Am învățat ce înseamnă singurătatea”

Lui Lucian îi era bine pe mare. Cu Rammstein în urechi, cu vâslele în mâini și apa în jur. Însă Facebook-ul a creat legături între el și oameni, și așa a înțeles ce înseamnă singurătatea.

„În Salonic am învățat ce înseamnă singurătatea, dar am aflat aceasta de-abia după ce am plecat. O parte din sufletul meu a rămas întotdeauna acolo, alături de românii pe care i-am cunoscut”, a scris acesta în rețeaua de socializare.

S-au legat prietenii frumoase între Lucian și oamenii pe care i-a cunoscut prin intermediul internetului, care l-au ajutat cu mâncare sau l-au primit în casele lor. Unii l-au plimbat prin orașe umitoare, alții i-au transportat echipamentul sau i-au reparat caiacul.

De la ei și-a luat energia pentru a înfrunta zilele cu ape tulburi. Însă când câteva valuri iscate din senin i-au udat tableta, GPS-ul, toată aparatura și a pierdut orice legătură cu sursa lui de energie, Lucian s-a dezechilibrat și a căzut. Din apă a ieșit, dar s-a afundat într-o depresie din care nu putea ieși decât singur.

Cornelia, soția sa, copilotul de la distanța și stâlpul de bază al lui Lucian, a căpătat rolul de mesager. Vorbea cu el la telefon și posta, pentru prietenii virtuali, dar și pentru cei care au devenit reali, vești de la Lucian.

O vreme, până când bărbatul a găsit semnal pentru a lua legătura cu Cornelia, toată lumea era îngrijorată. Nu mai postase nimic pe Facebook. Într-un final, soția sa a adus vești.

„Timp de 12 ore nu am mai luat legătura. Nu era semnal. Lucian se află în Paltsi. Era obosit, puțin răcit, dar este bine. Din cauza faptului că nu mai poate comunica cu voi se simte singur, dar transmite tuturor salutări și gânduri bune”, a scris aceasta.

„Sunt un călător și exist prin ceea ce sunt”

După 16 zile, Lucian a intrat în posesia unei tablete oferite de o asociație din România. Și apoi și-a regăsit energia: prietenii virtuali.

„SALUTAREEE!!! Vă salut și vă iubesc pe toți! Mult mi-ați lipsit!”, a scris acesta, iar reacțiile au fost pe măsură.

Lucian își urmează traseul pe lângă țărmurile Greciei. Ziua este caiacist, iar seara, scriitor pentru prietenii săi virtuali. Le povestește cu simț artistic despre locurile pe care le vede și postează fotografii pentru bucuria vizuală a celor din fața calculatoarelor.

Lasă câte o bucățică din el pe unde se duce, dar reușește să se smulgă de fiecare dată.

„De două zile sunt pe apă, dar ceva parcă s-a schimbat. Or mersul prin munți m-a transformat într-un fel de pește de uscat, nu știu. Cert este ca ma tot gândesc la Gravia. Cred că-mi este destinat ca pe unde stau, să las câte puțin din sufletul meu. Așa s-a întâmplat și în Mangalia, Balcic, Șarkoy, Alexandropolis, Thessaloniki, acum Gravia. Mi-ar place sa reușesc cândva, peste ani, să fac o excursie pe același traseu și sa reîntâlnesc oamenii pe care i-am cunoscut. Dar deocamdată, drumul meu duce către Veneția. Mai am locuri de văzut și oameni de cunoscut. Sunt un călător și exist prin ceea ce sunt”, a scris bărbatul.

Text: Oana Racheleanu

Foto: Facebook