Filmele cu jafuri, o rețetă veche la Hollywood ce continuă să atragă
„Au o acţiune foarte bună. Oamenii sunt prinşi, vor să afle următorul pas, ce se întâmplă. Şi sunt foarte relaxante”, crede Andreea Vasile, actriță. „Pentru că satisface nevoia aia socială, pe care o avem cu toții, de răzbunare împotriva societății, care nu-ți mai lasă la un moment dat niciun fel de altă șansă, decât să te duci să jefuiești o bancă.
„Este o... cred ca mai bine ne-o satisfacem prin filme decât sa mergem să jefuim o bancă”, spune George Mihalcea, jurnalist de film.
La început, însă, tâlharii din filme erau pedepsiţi la final, pentru că mesajul transmis publicului trebuia să fie clar: băieţii răi merg la închisoare, adică primesc ce merită. „Aveai un twist și un final care de obicei era tragic, pentru ca societatea îi pedepsește pe jefuitori și trebuie să fie un soi de lecție morală pentru noi. Era perioada aceea hollywoodiană în care personajele negative, jefuitorii, sfârșeau prin a fi pedepsiți întotdeauna, pentru că, nu-i așa, cenzura americană funcţiona și trebuia ca răufăcătorii să fie pedepsiți clar în poveste”, subliniază George Mihalcea.
La finalul producţiei „Ocean's Eleven" din 1960, cu Frank Sinatra în rolul principal, gaşca de hoţi este prinsă de oamenii legii. Însă la finalul remake-ului din 2001, cei 11 tâlhari conduşi de personajul lui George Clooney nu sunt înhăţaţi pentru faptele lor. Şi mai şi rămân cu sute de milioane de dolari.
„Au finaluri complet diferite pentru că filmele... Heist movie-ul este de obicei asociat cu aceea perioadă a istoriei cinematografice a filmului noir. Personajul principal de obicei din filmele noir nu poate scăpa propriului său destin. El este un răufăcător, va rămâne până la final un răufăcător. În timp ca perspectiva morală asupra personajului principal dintr-un film cu răufăcători, ea s-a schimbat în zilele noastre”, crede George Mihalcea.
Totul merge bine până la un moment dat
De obicei, filmele cu hoţi respectă o anumită reţetă. Se ia o gaşcă de profesionişti ai crimei, fiecare specializat pe domeniul lui: un şofer, un spărgător de seif şi tot aşa. Se dă un obiectiv, precum o bancă sau un muzeu, dotat cu sisteme de siguranţă aproape imposibil de spart. Şi apoi se găsesc soluţiile. „Totul merge bine până la un moment dat, adică sunt două momente ale acțiunii, în princiu: intră și ies. Evident, plot-ul, intriga, apare când ceva nu merge bine. Ori unul dintre ei trădează, ori polițiștii sunt mult mai inteligenți.. ”, spune George Mihalcea.
„Pentră că au roluri diferite, în primul rând, ei sunt presaţi de timp, şi atunci ei trebuie să facă tot posibilul încât să intre, să ia și să iasă foarte repede, fără să fie implicați în altercații, fără să fie tot soiul de incidente care i-ar putea întârzia în desfaşurarea activităţii”, spune Antoniu Ungureanu, purtător de cuvânt al unei firme de pază.
Jafurile din filme sunt, de multe ori, complicate şi greu de urmărit. Majoritatea sunt mai degrabă ceva SF. Care sunt elementele fantasmagorice? „Realitatea este un pic diferită, sigur, dacă ne referim la filmele americane, sunt foarte diferite punctele de vedere, vizavi de ce înseamnă film și ce înseamnă realitate, cei de acolo sunt destul de bine înarmați, există o serie de legi care împiedică, previn sau vin în ajutorul firmelor de scuritate și, sincer, nu prea îţi vine cheful să mergi sa jefuiești o bancă în America”, subliniază Antoniu Ungureanu.
Informații utile pentru infractorii de carieră
Chiar dacă unele sunt complet nerealiste, jafurile descrise în filme conţin, câteodată, informaţii utile pentru infractorii de carieră. Şi, câteodată, le pot da idei. Hoţi în carne şi oase au pus în aplicare idei pe care le-au vazut în filmele „The Town", „Snatch" sau „Point Break".
„Dacă povestea este foarte inteligentă, așa cum se întâmplă la Guy Ritchie sau la Tarantino, sau chiar la Sidney Lumet, există acest risc să fie un soi de lecție pentru cei care ar vrea să jefuiască o bancă. Vorbim despre inteligență ... despre acele mici trucuri prin care regizorul spune povestea într-un fel în care ajunge sa te fascineze și sa te întrebi „De ce nu m-am gândit eu? Atât de simplu e!" Nu e chiar atât de simplu să jefuiești o banca”, explică George Mihalcea.
Cum am putea detesta un personaj interpretat de actori carismatici ca George Clooney, Brad Pitt sau Michael Madsen? Personaje pe care, dacă le-am cunoaşte în viaţa reală, am vrea să le vedem după gratii.
„Filmele sunt făcute pentru a fi vizionate. Ca noi să ne uitam la un film, ar trebui ca noi să ne identificăm cu persoana respectivă, astfel este un film banal, cel puțin din perspectiva individuală”, crede Antoniu Ungureanu.
„Astazi am ajuns să-i admirăm, să le admirăm inteligența, să fim mai pregătiți pentru un final în care personajul negativ scapă. În care reușește, în sfârșit”, subliniază George Mihalcea.
„Point Break” și jaful pentru adrenalină
Anii '90 reprezinta momentul în care poveștile despre jafuri s-au modificat simțitor. Unul dintre primele de acest tip a fost „Point Break", regizat de Kathryn Bigelow, în care Patrick Swayze este liderul unei găști de hoți care nu fură pentru bani, ci pentru adrenalină. „El nu jefuiește banci pentru că moare de foame, jefuiește bănci pentru că este un sport extrem, este o provocare. Jefuiește banci cum face surf, e un sport. E o idee care ar trebui sa ne sperie, dacă nevoia de adrenalina a ajuns atât de mare, încât trebuie sa jefuiești banci”, este de părere George Mihalcea.
„Reservoir Dogs” și „Dog Day Afternoon”
În filmul „Reservoir Dogs", regizat de Quentin Tarantino, jaful este cel care aduce personajele laolaltă şi în urma căruia se nasc conflictele între jefuitori. Dar tâlhăria în sine nu este văzută aproape deloc...„Se vorbeşte despre jaf, dar nu se arată jaful e înainte, before and after, totul se întâmplă... Vedem jaful în sine... E infailibil scris, perfect”, crede Andreea Vasile.
Personajul Sonny din „După-amiază de câine", de Sidney Lumet, interpretat de Al Pacino, este unul dintre cele mai importante portrete de jefuitori de bănci. „E spumos! Şi are umor, e construit pe foarte mult umor, pentru ca la final să existe şi dramă”, spune Andreea.
Regizorul Christopher Nolan a revoluţionat genul „filmelor cu jafuri" cu „Inception", în care un grup de hoţi intră, prin efracţie, în mintea cuiva. „Tocmai de-asta cred că Nolan a câștigat enorm cu filmul ăla: pentru că a folosit o rețetă clasică - o echipă, o gașcă de oameni care trebuie să dea o lovitură, numai că, de data asta, gașca respectivă se duce în zona viselor, se duce într-o zonă nu neapărat metafizică, transfizică”, subliniază George Mihalcea.
Şi un sfat pentru cei care s-au gândit să jefuiască o bancă. Nu încercaţi aşa ceva pe cont propriu, pentru că s-ar putea s-o păţiţi. Mai ales dacă nu aveţi un regizor care să vă ţină spatele.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
