EXCLUSIV. Björn Ulvaeus, ABBA: „Nu cred că muzica va schimba lumea vreodată”
Muzeele sunt pentru oameni care au murit sau mai puţin implicaţi în viaţa publică. Cum de aţi făcut acum un muzeu dedicat trupei ABBA?
Am vrut să fac o excepţie. De ce să nu ai un muzeu pentru tine cât încă mai eşti în viaţă? S-a vorbit despre un muzeu ABBA de foarte mult timp, Stockholmul l-a dorit, turiştii, toată lumea a dorit şi ne-au tot rugat de ani de zile şi noi am cam acceptat, nu pentru că am dorit noi un muzeu, ci pentru că alţi oameni l-au dorit.
Am avut o expoziţie care a fost la Londra, la Sidney şi în alte locuri şi urma să ajungă şi aici la Stockholm, să devină permanentă. Şi atunci mi-am dat seama că acest muzeu va fi în oraşul meu natal, într-un loc prin care eu voi trece foarte des, este un fel de suburbie destul de centrală în Stockholm, eu aş fi trecut pe acolo, oamenii ar fi vorbit despre el şi ce mi-ar fi spus? „Am fost la muzeul ABBA şi a fost... aşa şi aşa.” Aş vrea să aud asta pentru următorii 10 ani ai vieţii mele? Da, la asta m-am gândit şi mi-am spus că trebuie să mă implic, trebuie să mă asigur că este atât de bun cât ar putea fi. Şi de atunci a trecut aproape un an. M-am implicat total şi sunt acţionarul principal al companiei care îl conduce.
Unde au fost obiectele expuse până acum în muzeu? Unde le ţineaţi?
Costumele pe care le purtam pe scenă şi la şedinţele foto au fost păstrate de designer aşa că erau intacte. Celelalte obiecte le-am adunat de prin toată lumea. De pildă era un tip în Germania care avea chitara în formă de stea pe care am folosit-o eu în Brighton în 1974, la Eurovision. Aşa că am colectat lucruri de prin toată lumea. Şi noi patru, cei patru membri ABBA, ne-am uitat prin pivniţe şi orice avea legătură cu ABBA a fost trimis la muzeu.
Ceilalţi membri au fost la fel de entuziaşti ca dumneavoastră?
Au sprijinit proiectul din poziţii mai pasive, nu au fost la fel de implicaţi ca mine, dar da, m-au susţinut moral. Şi unul dintre lucrurile pe care l-am făcut a fost să înregistrăm un ghid audio care se aude dacă foloseşti un mic aparat pe care îl poţi pune la ureche când te plimbi prin muzeu. Şi acolo ne puteţi auzi pe noi patru vorbind despre acel loc specific unde te opreşti în muzeu. Să spunem că stai în faţa unei replici a studioului nostru de înregistrări şi îţi activezi ghidul audio şi ne poţi auzi pe noi patru cum discutăm despre experienţe diverse pe care le-am avut în studio şi aşa mai departe. Acesta este un lucru special. Niciun alt muzeu nu mai are asta. Şi acesta este un lucru la care m-au ajutat ceilalţi trei membri ABBA.
ABBA a fost enorm de celebră şi populară în anii 70 şi 80, în timpul regimului Ceauşescu.
Serios?
Serios. Aţi plănuit vreun concert în perioada aceea, pentru România?
Am avut destul de puţine turnee. Am fost activi pentru 8-9 ani şi am fost în turnee cam 5-6 luni din perioada aceea. Am fost în Australia pentru patru nopţi, Japonia la fel, America pentru o lună şi Europa încă două luni şi cam asta a fost tot. Nu am mers deloc în Blocul de Est. Nu am cântat la Moscova sau Berlin, sau locuri de genul acesta. Nu ştiu, am fi avut permisiunea să cântăm în România în anii 70?
ABBA a fost una dintre puţinele trupe care se puteau asculta în România. Pentru că multe din aşa numitele staruri internaţionale erau interzise la vremea respectivă şi erau puţine trupe pe care era permis să le asculţi. Dar de ce ABBA?
Asta nu ştim.
Întotdeauna m-am întrebat pentru că era la fel în Uniunea Sovietică. O fi fost poate din cauza faptului că Suedia era neutră?
Poate că da. Vă asigur că dacă făceam un turneu în Blocul de Est, am fi ajuns şi în România de asemenea.
După aceasta mai multe generaţii au crescut cu muzica dumneavoastră. Cum a fost asta pentru dumneavoastră?
Întotdeauna am scris cântecele din inimă. Benny şi cu mine stăteam şi cântam la chitară şi la pian, toată ziua şi dintr-o dată apărea ceva şi spuneam oh, asta e bună. Este foarte, foarte bună. Niciodată nu ne-am gândit că asta va vinde sau ceva de genul acesta. Doar că asta este ceva bun. Vă distraţi. Da. Aveam o piesă pe care o consideram bună şi apoi intram în studio şi o înregistram cum puteam noi mai bine. Şi apoi să realizezi că erau milioane de oameni care aveau acelaşi gust ca şi tine. Asta era fantastic. Chiar şi până în zilele noastre. Este chiar mai fantastic acum. La anul se împlinesc 40 de ani de când am câştigat Eurovisionul. Şi cântecele pe care le-am scris atunci sunt încă atât de prezente. Este uimitor.
Credeţi că muzicienii şi muzica pot juca rolul diplomaţiei în zilele noastre, în orice fel doriţi?
În sensul în care muzica nu are graniţe, cred că da. Cred că dacă muzica ABBA era ascultată în România în timpul regimului Ceauşescu, oamenii care ascultau, aveau o legătură cu cei din afară. Şi dacă ţinem cont de acest lucru, da. Dar nu cred că muzica va schimba lumea vreodată, în vreun fel. Mulţi compozitori, mulţi textieri, încearcă să scrie versuri politice, sperând şi gândindu-se că vor schimba lumea, dar nu cred că se va întâmpla.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
