În Irlanda de după război, păcatul unui copil în afara căsătoriei era atât de mare, încât statul, sub presiunea și cu asistența Bisericii Catolice, obţinea copiii şi îi trimitea spre adopţie în Statele Unite. Filmul dezvăluie o maşinărie diabolică gestionată, culmea, de biserică.
Mamele însărcinate erau internate forţat în clinici administrate şi păzite de măicuţe catolice. Acolo năşteau şi tot acolo se despărţeau de copiii lor.
Biserica Catolica Irlandeză a pus la punct un sistem care seamănă cu o tactică de marketing. Bebeluşii erau fotografiaţi şi marketizaţi ca orice alt produs într-un catalog. Copiii, luaţi cu forţa de la mamele lor, erau apoi trimişi în America asemeni oricărui pachet comandat prin poştă.
Iar povestea tristă nu se opreşte aici. Părinţii adoptivi, verificaţi prea puţin de Biserica Catolică, s-au transformat în călăii micilor irlandezi. Poveştile pe care le veţi vedea sâmbătă seară se întind de la neglijenţă şi abandon până la abuz sexual.
Un film despre cât de tragic se termină manevrarea copiilor ca pe nişte mărfuri, dar şi despre ce se întâmplă când biserica vrea să controleze viețile şi, deci, dormitoarele enoriaşilor.