DIGICULT. Cărțile cu tentă erotică, fructul interzis în comunism
Pentru pasionaţii de lectură, există cel puţin o carte pe care, în copilărie sau adolescenţă au considerat-o interzisă. Şi asta nu doar pentru că societatea o considera aşa ci pentru că pudoarea, teama de a nu fi prins de către părinţi sau, pur şi simplu, inocenţa le-au creat iluzia fructului oprit.
„În clasele primare, mici, citind foarte mult, am descoperit 1001 nopţi. Poveşti minunate, nemaipomenite, ediţie veche, nemodificată, în care eu am găsit pasaje întregi cu tentă erotică. Mama intra în cameră, mă vedea că citesc 1001 de nopţi, era extrem de încântată că în clasa a doua, a treia, a patra eu citeam 1001 de nopţi. Ea, necitind aceste cărţi, nu ştia că în acele cărţi sexualitatea feminină era explicată”, povestește psihologul Laura Saed.
Pasiunea pentru lectură nu se învaţă doar la şcoală, ci se moşteneşte în familie. Şi asta chiar dacă, lecturile recomandate de familie sunt cărţi de natură cu tentă uşor erotică.
În cazul lui Dan C. Mihăilescu, adolescenţa a venit la pachet cu o carte celebră. „Îmi aduc aminte că aveam 14-15-16 ani. Unchiul meu, care trebuia să mă iniţieze, eu neavând atunci tată, trebuia să ştiu cum devine cu viaţa sexuală, mi-a dat într-o zi ceva aberant, reţeta lui Casanova. Asta era o lectură interzisă”, spune Dan C. Mihăilescu.
„Un băiat la vârsta pubertăţii are nevoie să descopere. Casanova este o formă de educaţie”, este de părere Laura Saed.
O educaţie sexuală pe care un adolescent o caută singur, pe ascuns, dacă părinţii nu sunt dispuşi să i-o ofere, la momentul potrivit.
„Pe furiş am citit mai multe cărţi. Am făcut şi eu chestia clasică, pe care o fac toţi oamenii, am citit cu lanterna pe sub plapumă”, mărturisește scriitorul T. O. Bobe.
„Mama mea îmi interzicea să citesc, ba chiar îmi rupea anumite cărţi. Dar nu pentru că erau cărţi cu cine ştie ce înţelesuri subversive, ci pentru că mă cufundam atât de adânc în aceste cărţi, încât uitam să-mi fac treaba, de exemplu să fierb lături la porci, să merg la coasă la timp şamd”, își amintește poetul Ioan Es. Pop.
Şi cum fructul interzis este, întotdeauna, cel mai râvnit, interdicţia lecturii unor romane neadecvate vârstei naşte de fapt cititul pe furiş.
„ Dacă tu nu oferi acestă libertate copilului, în primul rând de a le vedea, a le descoperi şi de a fi curios să pună mâna pe ele, şi a-i spune că este o carte cu tentă sexuală sau erotică, el va căuta în altă parte. Şi o va găsi”, atrage atenția psihologul Laura Saed.
„N-am citit pe sub masă, n-am avut tradiţionala Kamasutra învelită în hârtie albastră şi cu etichetă cartea de matematică, s-o vadă mama,”, spune Dan C. Mihăilescu.
„Dacă nu mi-e ruşine să spun că am citit literatură romantică erotică, gen Danielle Steel sau Sandra Brown, de ce mi-ar fi ruşine să spun că citeam altceva?”, spune criticul literar Marius Kivu.
„Au fost toate Dumas-urile, tot Jules Verne-ul dar surprinzător îmi aduc aminte de doi autori ruşi. Și cred că romanul care mi-a creat acea stare de pasiune, plăcere s-a numit Captivi în defileul panterei, mărturisește regizorul Dan Chișu.
De-a lungul secolelor, romane celebre au fost interzise în epoci diferite, în funcţie de sistemul politic aflat la conducere, de religie sau pur şi simplu de moravurile unei societăţi. „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley, „1984” de George Orwell sau celebra „Lolita” al lui Vladimir Nabokov au stârnit controverse, au fost cenzurate, interzise şi declarate nocive.
„Ţin minte că citeam Sexus în tren, am ieşit, la un moment dat, la o ţigară şi singura domnişoară care mai era în compartiment cu mine, era puţin vinovată când am intrat. Am găsit urme de ruj pe pagini, n-am înţeles de ce”, povestește T. O. Bobe.
De la lecturi interzise la cărţi-plăceri vinovate nu este drum lung. Interpretările ţin, însă, de fiecare cititor în parte.
„Dacă ar fi totuşi să caut o plăcere vinovată ar fi lectura din Mal-aimé, poeţii francezi Baudelaire, Rimbaud, Verlaine, care te încarcă de rău. De pildă, cine poate astăzi să mai accepte acele versuri din Rimbaud în care el îşi bagă capul în wc şi inspiră miasmele de acolo”, spune Dan C. Mihăilescu.
De la Marchizul de Sade la Madame Bovary, până la poeţii simbolişti sau romanele îndelung contestate ale lui Henry Miller, teme ca sexul, prostituţia sau adulterul au dat naştere la scandaluri de presă şi, în cele din urmă, la procese. Cei care au dat verdictul, însă, au fost, de fiecare dată cititorii.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
