CA-N FILME. Al Pacino, nume sinonim cu legenda
Michael Corleone, Tony Montana, Serpico, Richard al III-lea și chiar diavolul în persoană. Toate sunt roluri interpretate de un singur actor: Al Pacino. Un personaj în sine, vulcanic şi incredibil de talentat, cu o voce şi o privire inconfundabile. S-a născut în 1940 în Manhattan, dar şi-a petrecut copilăria în cartierul new yorkez The Bronx. Acolo s-a mutat cu mama lui, după divorţul părinţilor. Pacino îşi dorea să fie jucător de baseball, dar, încă de pe atunci, era poreclit „Actorul". Nu i-a plăcut şcoala, în liceu frecventa doar cursurile de teatru. La 16 ani a renunţat la studii, s-a certat cu mama lui şi a plecat de acasă. A vrut să devină actor de teatru, însă în primii ani a avut parte de nenumărate respingeri. Din pricina lor a intrat în depresie şi a început să bea fără măsură.
După ce a renunţat la liceu a lucrat o vreme ca mesager, om de serviciu şi funcţionar la poştă.
„Îmi sună glasul lui fantastic. Când te gândești la Pacino, imediat îi auzi gâjâiala aia, îi auzi felul de a rosti, pentru că are un fel foarte special de a rosti”, spune actorul Dan Bordeianu. „E atât de e muzical, e ca un parfum. Care bucată din el? Molecule, e ceva tot timpul, e ceva acolo care curge și e viu”, spune Claudiu Bleonț.
„Una dintre cele mai definitorii experiențe la „Scarface" a fost prima ocazie de a lucra cu un actor cu adevarat mare. Să lucrezi cu Al... Este un talent uimitor”, spunea regizorul Brian De Palma. „Toate filmele pe care le-am facut cu Al, le-am creat pentru el. Special pentru el. Special pentru lucrurile pe care cred că le poate juca cel mai bine. Am o veche și lungă relație cu Pacino” - Martin Bregman, producător.
Martin Bregman l-a văzut pe Pacino într-o piesă de teatru şi s-a oferit să devină managerul său. Bregman a insistat ca Pacino să joace în „Naşul", „Serpico" şi „După-amiază de câine"
„La el aș spune că celebră este privirea. E acea privire care nu așteaptă să primească un răspuns. E dincolo de personajul care e în fața lui. E altfel. Aia e privirea pe care o folosește tot timpul și e fantastică”, spune Dan Bordeianu.
„Rămâne cumva un motiv pentru ca oamenii să vadă un film doar prin nume și prin reputație. Pe care într-adevar și-a construit-o bine, dar și-a construit-o cu trei roluri”, explică Cristi Mărculescu, critic de film.
Ce înseamnă documentarea pentru un rol
Al Pacino a vrut să învețe meserie de la cel mai bun profesor. Acesta era Lee Strasberg, de la şcoala The Actors' Studio. Pacino a picat la prima admitere, în adolescenţă, aşa că a petrecut patru ani la o altă şcoală, HB Studio. Abia în 1966, când avea 26 de ani, a fost admis la Actors Studio şi a început să înveţe de la Strasberg să... se scufunde complet într-un rol. Pentru Pacino, întâlnirea cu Strasberg a fost un punct de cotitură, care l-a convins să renunţe la slujbele fără viitor şi să se concentreze pe actorie. În această perioadă a aflat că, pentru a face un rol, trebuie să te documentezi foarte bine.
„Insomnia e un remake dupa un film suedez, făcut de Christopher Nolan, Al Pacino nu doarme deloc tot timpul filmului. Din câte am înțeles, s-a și privat de somn intenționat în timpul filmarilor, ca să fie mai realist felul în care a filmat”, explică Dragoș Marin, critic de film. „Pentru Cruising, un film din anii 80 în care joacă un homosexual, nu de fapt, joacă rolul unui detectiv care se infiltrează într-o comunitate, a făcut niște studii destul de aprofundate. Știu că s-a dus sub acoperire, a vazut lucruri pe care apoi le-a încorporat în personajul său...”.
Deşi Lee Strasberg i-a predat tehnica de actorie care l-a transformat în artistul pe care îl ştim astăzi, Al Pacino a fost criticat, mai ales în ultimii ani, că este prea... teatral şi exagerat. „Nu l-am gasit niciodata excesiv. Sau exagerat. L-am gasit posibil și așa”, spune Claudiu Bleonț.
În timpul colaborării cu The Actors Studio, Pacino a jucat în numeroase piese de teatru. La debutul lui pe Broadway, în 1969, în piesa „Does a Tiger Wear a Necktie?", Pacino a avut parte de cronici entuziaste şi a câştigat un premiu Tony. Primul sau rol in film, o apariţie de câteva minute, l-a avut în „Me, Natalie". În următorul său lungmetraj, „The Panic in Needle Park", din 1971, Pacino a primit rolul principal.
Legendarul rol din „Nașul”
Cel care l-a descoperit însă a fost Francis Ford Coppola, care l-a distribuit în rolul lui Michael Corleone din „The Godfather" sau „Naşul". Actorul avea deja 32 de ani. Producătorii filmului nu l-au dorit inițial pe el. Însă Coppola a insistat, iar... Pacino a primit şi prima sa nominalizare la Oscar. Pentru rolul lui Michael Corleone au dat probă actori mai cunoscuţi, precum Robert Redford, Warren Beatty, Jack Nicholson, Ryan O'Neal şi Robert De Niro. Al Pacino a dat în jur de 100 de probe pentru rolul „Michael Corleone"
„Godfather este un rol fabulos. Până la un punct putem spune că după primul Naşul şi după al doilea Naşul, Al Pacino practic putea să nu mai facă nimic”, subliniază Cristi Mărculescu. „E extrem de binemeritat, e pe cât se poate de memorabil şi e esenţial şi pentru cariera lui Pacino şi pentru ce înseamnă cinema-ul din sec XX”.
„După-amiază de câine” și „Scarface”
„Dog Day Afternoon" sau „După-amiază de câine" este un film trist, dar plin de umor! Al Pacino s-a folosit de experienţa lui ca... stand-up comedian! Al Pacino a primit a patra nominalizare consecutivă la Oscar pentru "După-amiază de câine". În timpul filmării, Pacino a leşinat din cauza epuizării şi a fost spitalizat. După încheierea producţiei, actorul s-a decis să facă o pauză de la filme
„După-amiază de câine e o lecţie spirituală. Cine pierde, câştigă”, subliniază Claudiu Bleonț. „Practic Al Pacino este un hoţ care jefuieşte o bancă, dar nu ştie ce face, este cu totul depăşit de situație, poliţia, media, toată lumea sare pe el practic, e o situaţie la care nu prea se aştepta...”, spune Dragoș Marin.
Consacrarea definitivă a actorului a venit odată cu rolul gangsterului Tony Montana din „Scarface", regizat de Brian DePalma. Pacino a declarat că i-ar fi fost greu să interpreteze un personaj atât de întunecat şi de violent dacă la vremea aceea n-ar fi fost... îndrăgostit. Actorul a mărturisit că a fost salvat de iubirea unei femei minunate.
„Oricât de celebru l-ar fi facut Godfather, Scarface cred că a fost filmul care l-a dus mai tare în fața unui public mai larg”, spune Dragoș Marin. „Într-un film de genul ăla, cu un personaj incredibil cum e Tony Montana, actorul e cel care decide. Acum când vezi filmul asta zici: ok, cine ar fi putut sa joace mai bine decât Pacino?”, spune Cristi Balint, actor.
În scena tangoului din „Parfum de femeie", un orb conduce pe ringul de dans o tânără necunoscută şi... o seduce. Filmul „Parfum de femeie", pentru care Al Pacino a primit singurul Oscar din carieră, în 1992, rămâne unul dintre cele mai populare filme ale sale.
„În Scent of a Woman repetă cu ochii închiși și după aia deschidea ochii și se folosea de toate simțurile pe care le folosea cu ochii închiși”, povestește Dan Bordeianu.
Mai mult decât orice altceva, Al Pacino a devenit cunoscut pentru... monoloagele explozive din filme. Cu texte scrise parcă special pentru el şi gama variată de emoţii pe care poate să le exprime. Cel mai cunoscut este cel de la finalul filmului „Devil's Advocate", în care îl interpretează chiar pe... Satana. Iniţial, filmul trebuia să fie mai degrabă un blockbuster de acţiune, aşa că Pacino a refuzat rolul nu o dată, ci de cinci ori!
„The Devil's Advocate este ca și Scent of a Woman. E un film de public. În care Pacino e deja manierist, face același lucru pe care l-a facut tot timpul, e tipul ăla rău”, subliniază Cristi Mărculescu.
Discursul lui Pacino din „Duminică pierzi sau câştigi", în care interpretează antrenorul unei echipe de fotbal, este atât de puternic încât a început să fie folosit ca video motivaţional! Actorul s-a bucurat că acest personaj i-a oferit o pauză de la rolurile de gangster pentru care era căutat constant. „Eu am zis, nu, asta n-ar nicio legatura cu fotbalul american, este Shakespeare curat. Are chestia asta pe care o aduce, o ia cu el”, explică Dan Bordeianu.
Pacino și De Niro
Atunci când există doi actori extrem de talentaţi în aceeaşi generaţie, comparaţiile sunt inevitabile, dar... imposibile! Al Pacino şi Robert De Niro apar împreună în două filme: „Heat" sau „Obsesia", regizat de Michael Mann în 1995 şi „Righteous Kill" din 2008. „Sunt actori care funcționează, cred eu, relativ similar. De Niro are tot personalitatea asta a lui, care e covârșitoare, pe care o aduce fiecărui rol”, spune Dan Bordeianu. „Pacino, la fel. Fiind doi oameni civilizați, inteligenți etc, întâlnirea lor ca actori în două roluri n-are cum sa iasă prost. N-are cum”.
Pasiunea lui Al Pacino pentru teatru, dar mai ales pentru bardul William Shakespeare, s-a materializat în filmul documentar „Looking for Richard" din 1996. Acesta a fost şi debutul regizoral al lui Pacino. Pentru „Looking for Richard", Pacino a fost premiat de Sindicatul Regizorilor Americani
„A adus filmul în teatru și a definit teatrul prin film. Din punct de vedere regie. Din punct de vedere personaj, este fabulos ce face Pacino acolo, este magnetic. Nu, n-ai cum să te uiți în altă parte și n-ai cum să nu-i auzi glasul ăla tot timpul”, subliniază Dan Bordeianu.
Poate ultimul său mare rol a fost cel din „Heat" al lui Michael Mann. Sau poate cel din „Insomnia" al lui Christopher Nolan. Cert este că, în ultimii ani, Pacino a părut să intre în rutină.
„Deci aș spune mai degraba că sunt actori foarte populari. Din păcate, talentul lor, care e necontestabil, e diluat de foarte multe filme de calitate îndoielnică în care au apărut în ultima perioadă”, subliniază Dragoș Marin.
Dar orice personaj, atât timp cât este interpretat de Pacino, are o sclipire de... geniu şi de talent. „Carlito's Way, care e alt DePalma, e vărul mult mai mic, mult mai urban, mult mai nervos al lui Scarface”, spune Cristi Mărculescu. „Donnie Brasco e deja într-o alta zonă și deja Pacino se joacă pe el cu nuanțe, mai degrabă decât să joace personajul de acolo”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
