BONTON | Mihai Găinuşă: Mioriţa a fost prima bârfitoare a folclorului român. Ea a zis: vezi că ăla şi cu ăla ţi-au pus gând rău
Dana Gonţ: Încercăm să te descoasem de câteva întâmplări de Bonton şi voi începe cu copilăria ta. Înţeleg că eşti născut la Sibiu, nu ştiu cât timp ai copilărit acolo şi dacă cei 7 ani de acasă i-ai petrecut acolo sau în altă parte...
Mihai Găinuşă: Am avut o copilărie prelungită acolo, 7 ani plus doi... Chiar am învăţat să fiu de bonton acolo, în primul rând am învăţat să fiu calm, sunt un tip foarte calm, care se enervează foarte greu în trafic, după cam ... 5 minute, faţă de bucureşteni...
Dana Gonţ: Care se urcă deja nervoşi la volan...
Mihai Găinuşă: Da, la demaraj deja sunt nervoşi!
Dana Gonţ: Cât de mult a influenţat traiectoria ta felul în care ai fost crescut?
Mihai Găinuşă: Cred că o influenţează non stop. Citeam undeva că o copilărie nefericită te poate marca, dar poate fi depăşită pe parcursul vieţii, dar dacă ai o copilărie fericită asta îţi dă potenţial, te face energic şi sunt nişte rădăcini din care îţi tragi seva pentru tot restul vieţii.
Dana Gonţ: Care sunt regulile de politeţe la care ţii tu cel mai mult?
Mihai Găinuşă: Hai să vorbim despre ceva aplicat... Hai să vorbim despre politeţea pe forumuri, ce zici de asta?
Dana Gonţ: Să ne „updatăm"...
Mihai Găinuşă: Să ne „updatăm" puţin la timpurile astea. Acolo, pe forumuri, este cea mai mare lipsă de politeţe din spaţiul discursului public ever... Acolo se duc toţi care au dreptate! Toată lumea are dreptate şi toată lumea bate cu pumnul în tastatură. Sunt oameni care scriu acolo, dar nu ascultă o altă opinie, diferită. Nu încearcă să o înţeleagă, nu încearcă să o combată. Ei combat oamenii ceilalţi. E o luptă, al treilea război mondial e pe internet.
Dana Gonţ: Eu cred că şi la televizor şi nu nu numai, a combate a trecut de argumente...
Mihai Găinuşă: Nu ştiu despre ce vorbeşti. La televizor? Vorbim despre politeţe în televiziunile româneşti? (mai puţin Digi). Vorbim despre politeţe în televiziunile româneşti? E politicos să mi-l aduci pe Leo din Strehaia în faţa ochilor? E o lipsă de politeţe faţă de inteligenţa telespectatorului
Dana Gonţ: Şi în această situaţie, tu ca om de televiziune de unde te vei pensiona?
Mihai Găinuşă: Din Germania! Acum aştept să plece refugiaţii ca să mă duc şi eu...
Dana Gonţ: Poţi să punctezi câteva lucruri care te deranjează în societatea românească de astăzi?
Mihai Găinuşă: Numai câteva? Dacă tot am luat-o cu televiziunea poate aviditatea asta a publicului pentru senzaţional, când nu e nimic senzaţional, în afară de titlul de senzaţional. Aviditatea asta de a citi, de a bârfi apoi, de a fi cârcotaş, să comentezi tot timpul despre altul: uite ce a făcut ăla. Asta e omeneşte, bănuiesc că se întâmplă asta şi în Germania şi în Austria, se întâmplă, dar parcă nu e fenomen de masă ca la noi.
Şi mă mai deranjează băncuţa din faţa blocului sau din faţa porţii. Băncuţa aia este un fel de balada Mioriţa „updatată" zilelor noastre. Nu e Poiana lui Iocan din Moromeţii, este o Mioriţă. Omul care vine acolo e un om terminat, a fost anunţat de un vecin... că el oricum o să moară în apartamentul ăla, nu o să se mute de acolo decât dacă îl scoate asociaţia de proprietari că nu şi-a plătit întreţinerea... Şi e un om terminat care nu are ce face cu timpul lui decât să-i comenteze pe ceilalţi. Atât. Practic Mioriţa a fost prima bârfitoare a folclorului român. Ea a venit şi a zis (ea avea oricum informaţii): vezi că ăla şi cu ăla ţi-au pus gând rău. Deci nu sunt de acord cu mentalitatea asta de băncuţă din faţa blocului, din faţa porţii. Asta nu îmi place, nu. Ce nu îmi mai place? Nu îmi plac căruţele! Serios! Suntem Evul Mediu contemporan. Grecii, acum câteva zeci de ani... am un cumnat şi l-am întrebat: „Voi nu aveţi căruţe?". „La noi acum câteva zeci de ani a venit Guvernul şi a zis aşa: toate căruţele or să dispară în câteva luni, o să vă dăm ajutoare să vă luaţi tractoraşe , maşini, dar după trei luni la revedere! Au măgăruşii ăia prin sate, dar sunt mai mult pentru turişti. Dar nu mai au căruţe, noi suntem o ţară cu căruţe! Bine, o să ne ajute foarte mult să traversăm munţii, noi neavând autostradă... cu căruţa traversezi foarte repede, mai ales dacă e încărcată cu lemne furate. Mă enervez!
Dana Gonţ: Atunci te întreb ce îţi place în România astăzi? Ce mai este de remarcat, ce se schimbă în bine?
Mihai Găinuşă: Îmi plac oamenii. Deşi pare că nu, mentalităţile se schimbă. Datorită celor care au plecat din ţară şi poate că nu s-au întors, dar şi-au chemat rudele pe acolo să vadă ce şi cum şi rudele astea s-au întors. Mă bucură faptul că încet se schimbă mentalităţile, din păcate foarte încet. Îmi place că mai sunt oameni care îşi aruncă ţigara în scrumiera maşini, sunt foarte rari, dar sunt. Avem o ţară frumoasă, avem oameni frumoşi şi dacă trecem şi peste treaba asta cu mentalitatea... germanii o să se uite aşa la noi: wow!
Mie îmi place foarte mult şi SF-ul şi de-asta îţi zic...
Dana Gonţ: Am aflat despre tine că ai lucrat timp de 4 ani la o centrală telefonică. Ce ai învăţat din experienţa asta, cu ce ai rămas?
Mihai Găinuşă: Să nu mai lucrez niciodată într-o centrală telefonică! Cred că am învăţat să am răbdare, să am răbdare în 3 ture.
Dana Gonţ: După ce mai recunoşti astăzi o doamnă?
Mihai Găinuşă: Sunt foarte multe doamne în ţara asta, eu apreciez partea feminină a ţării, în primul rând e o doamnă că ne suportă, suportă partea masculină a României. Numai nişte doamne ar putea să facă chestia asta...
Dana Gonţ: Să înţeleg că ducem lipsă de domni?
Mihai Găinuşă: Nu ştiu, înţelegi ce vrei. Dar sunt foarte multe doamne. Şi o doamnă nu înseamnă neapărat că se îmbracă nu ştiu cum, că îşi asortează pantofii cu rochia sau cu poşeta, că se aranjează, deşi şi astea fac parte din feminitate, dar e o doamnă în primul rând că rezistă, reuşeşte... Doamnele care au familie reuşesc să ţină o familie în spate, că până la urmă doamnele ţin o familie, o casă. E o chestie de domnie treaba asta, de respect.
Dana Gonţ: Care este cea mai mare provocare a ta ca părinte?
Mihai Găinuşă: Eu sunt responsabil cu partea de divertisment... N-ar trebui să te chinui să îi educi, dacă tu eşti educat. Asta vine de la sine, el învaţă de la tine. Degeaba îi spui tu: mănâncă cu furculiţa, dacă tu mănânci cu mâna. Ei absorb. De-asta ziceam: dacă ai avut o copilărie fericită ţi înţeleg prin treaba asta şi faptul că ai fost educat, atunci poţi să educi şi tu cu uşurinţă mai departe.
Dana Gonţ: Şi ultima întrebare: ce ai învăţat până acum de la viaţă?
Mihai Găinuşă: Învăţ non stop şi când vorbesc acum cu tine învăţ şi când ies pe stradă, tot timpul învăţ. Cine zice că le ştie pe toate, nu e adevărat. În primul rând am învăţat de la viaţă că trebuie să fii împăcat cu tine. Fericirea vine dintr-o împăcare cu tine, atunci când tu în sinea ta eşti tulbure, nu ţi-ai găsit nişte repere de viaţă, nu ţi-ai... poate nici nu ai avut o educaţie, dar dacă tu nu eşti împăcat cu tine e foarte greu să fii şi cu ceilalţi sau să emani treaba asta şi asta e foarte important în viaţă: să fii împăcat cu tine. Fiecare îşi poate găsi metoda: prin credinţă, prin literatură, prin ştiinţă, prin iubire, prin ce vrei tu. Asta e cel mai important. Şi de aici plec... direct la nişte săli pline să vorbesc despre fericire.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
