BONTON. Fața neștiută a Anei Aslan. De la Gerovital la superstiții și invidia Elenei Ceaușescu
Charlie Chaplin, Mao Zedong, Pablo Picasso, JF. Kennedy, Winston Churchill, Yaser Arafat. Acestea sunt doar câteva dintre personalităţile care au apelat la elixirul tinereţii „Made in Romania”. Gerovital H3 este un medicament autohton conceput de Ana Aslan.
„Regele Arabiei Saudite, Mareşalul de Gaulle, regele Marocului, Mareşalul Tito, Mareşalul Fanco, Miguel Asturias, Somerset Maugham, Indira Ghandi, preşedintele Suharto, din ceea ce ştiu eu, şi au fost mai mulţi, Caludia Cardinale, Salvador Dali, de la care primise o dedicaţie pe prima pagină a unei cărţi, un Don Quijote...”, enumeră fosta asistentă a Anei Aslan, Dr. Theodora Poli Bărbulescu.
Alţii trimiteau avionul personal pentru a o aduce pe Ana Aslan la ei acasă. Teodora Poli Bărbulescu a fost asistentă sa personală şi a cunoscut îndeaproape pe câţiva dintre pacienţii ei celebri.
„Mi-a povestit de Artistotel Onasis, l-a avut pacient, sau mai bine zis, Oanasis i-a trims şi avionul şi a mers pe insula Scorpio să îl vadă. Avea mult farmec. Pe Claudia Cardinale am cunoscut-o personal şi eu. A locuit la noi, la Otopeni, venise la tratament cu soţia lui Giuliano Gema ”, povestește ea.
Profesoara, aşa cum îi spuneau apropiaţii Anei Aslan, era o femeie dedicată muncii sale şi foarte strictă cu toţi colaboratorii.
„Sunt momente din viaţă pe care mi le aduc aminte... începutul la medicină. De plidă faptul că mama nu voia deloc să fac medicină şi ca să o conving 3 zile nu am nu am apărut la masă, nu am mâncat”, spunea Ana Aslan într-un interviu.
A înfiinţat şi a condus primul Institut de Geriatrie din lume, la Otopeni. Puţină lume ştie însă cum era femeia care a găsit leacul împotriva îmbătrânirii.
„Iubesc natura, în special marea, florile. Şi în afară de natură îmi place arta. Arta, în special pictura, am un simț deosebit al culorii şi mă pasionează culorile” - așa se descria Profesoara.
„În faţa pacientului obișnuit, Ana Aslan nu mai era celebritatea presată de program, de solicitări, de proiecte. Timpul se oprea în loc pentru ea în încercarea de a aduce o uşurare suferinţei”, spune Theodora Poli Bărbulescu.
„Îmi plac oamenii, deşi am fost de multe ori neînţeleasă de oameni. De multe ori, când am cunoscut pe cineva, mă interesează, mă interesează viaţa din ei şi evoluţia lor în viaţă”, spunea Ana Aslan.
„Să menţii disciplina nu ai decât un singur sistem: Să fii sever!”, spune Constantin Bălăceanu-Stolnici despre Ana Aslan.
„Exigentă cu colaboratorii, dar exigentă mai ales cu ea însăşi”, adaugă fosta asistentă a Profesoarei.
„Pentru multă lume era o persoană introvertită. Fiind alături de dumneaei atâţia ani de zile, mi-am dat seama de ce. Era o metodă de a se apăra”, povestește Dr. Dinu Sarafoleanu, doctor personal şi prieten al Anei Aslan.
Doctorul Dinu Sarafoleanu a fost alături de Ana Aslan timp de 8 ani. A fost medicul său personal, dar şi prieten de nădejde. Ştie cât de aranjată era Profesoara.
„O mână de om, pentru că era filiformă, de o sobrietate impecabilă, întotdeauna foarte bine şi cu gust îmbrăcată”, povestește el.
„Era de o mare feminintate şi printre multe altele era şi această grijă a aspectului. Deşi era o persoană în vârstă era tot timpul bine îmbrăcată, elagantă, parfumată şi avea o coafeză care venea în fiecare zi să îi aranjeze părul”, spune Constantin Bălăceanu-Stolnici.
„Era o apariţie decentă, nestrigatoare la cer, sobră şi cu foarte multe elemente moderne”, adaugă el.
În ceea ce priveşte vestimentaţia, Ana Aslan arăta impecabil. În garderobă avea numai haine de firmă, iar pe unele le comanda din Italia.
„Spunea: eu când eram tânără îmi dădeam salariul de internă pe o lună pentru o rochie frumoasă. Se coafa în fiecare zi, până în ultimul moment a avut o ţinută impecabilă, se îmbrăca cu precădere de la o casă de modă de la Milano. Foarte exigentă cu ţinuta colaboratorilor”, spune Theodora Poli Bărbulescu.
Ioana Preda a fost menajera Anei Aslan mai bine de zece ani. Ştie fiecare secret al profesoarei. De exemplu, era foarte atentă la siluetă.
„Carnea de vită era nelipsită. Se îngrijea foarte mult, nu se sătura nicoadata, când îi era foame zicea: dă-mi o bomboană. Ţinea la siluetă. O bomboană, atâta lua şi gata”, povestește Ioana Preda.
„Ştia să mănânce bine, îi plăcea să mergă la marile restaurante, să comande mâncăruri de calitate, dar în acelaşi timp ştia să şi gătească. E adevărat că avea bucătarul ei, dar avea preparate pe care le făcea singură”, spune Constantin Bălăceanu-Stolnici.
„Dacă bucătarul greşea... o dată când îi făcea un rasol de peşte, îl aducea la masă, şi Profesoara spunea: L-ai fiert cu capac... peştele nu se fierbe cu capac”, spune Theodora Poli Bărbulescu.
„Întodeauna lua masa la 1:30 îmbrăcată, chiar dacă era singură la masă, cu o ţinută frumoasă, cu bijuterii, respecta acest ritual”, adaugă ea.
Deşi era o persoană mai degrabă rece, ştia să-şi răsplătească apropiaţii cu daruri.
Iar cei care o cunoşteau îi dăruiau mici statuete cu bufniţe. Profesoara Aslan avea o colecţie impresionată. Reprezentau talismanul ei norocos. Chiar dacă era un om de ştiinţă, avea destule superstiţii
„Avea o teamă de supranatural, de forţe care puteau să îi facă rău. Avea angajată o vrăjitoare, care era plătită de ea să o păzească de mijloace supranaturale. Respecta foarte mult din superstiţiile obişnuite. Niciodată nu se întorcea din drum. E drept că s-a întors odată din drum, de la Sinaia, şi era să moară”, spune Constantin Bălăceanu-Stolnici.
Ana Aslan şi a dedicat întreagă viaţă descoperirilor în domeniul geriatriei. Muncea către 12 ore pe zi, dar îi plăcea să fie şi mondenă. Juca cărţi, ascultă muzică şi mergea la spectacole de balet.
„Ştia să fie veselă, ştia să aibă un comportament social, ştia să îţi facă plăcere. Am văzut-o şi dansând, am văzut-o şi făcând glume, am văzut-o şi jucând cărţi, fiindcă era o mare jucătoare de bridge. Era o persoană foarte.. de salon”, spune Constantin Bălăceanu-Stolnici.
„Era peste octagenară şi urmărea cu un interes viu concursurile de patinaj artistic şi cele de gimnasitcă. Pentru că avea video player în acea perioadă, primele casete pe care şi le-a cumpărat au fost baletul Frumoasa din pădurea adormită cu Nureeev şi Ana Karenina”, spune Teodora Poli Bărbulescu.
Ana Aslan şi-a ţinut viaţa personală departe de ochii presei. Nu a avut copii şi nu a fost căsătorită niciodată. Apropiaţii spun că unul dintre motive pentru care nu a avut o familie este legat de muncă.
„Dăruirea cu care îşi îmbrăţişase profesiunea nu a lăsat loc înfiinţării unei familii”, spune fosta asistentă a Anei Aslan.
„Nu aş spune că era discretă, cei din jur, erau discreţi. Ea nu a ascuns niciodată legăturile pe care le-a avut. Dar cum îmi spunea odată : "Eu nu am avrut să mă căsătoresc că nu vreau să devin slugă la bărbatul meu... şi ce să fac, să îi cârpesc ciorapii?" A avut o viaţa personală cu personalităţi remarcabile. Unul dintre ei era profesorul Danielopolu. Nu o spun că o trăncăneală, ca un mahalagism, dar toată lumea ştia acest lucru. A avut o relaţie personală cu băiatul lui Duiuliu Zamfirescu. Cu care a avut o relaţie interesantă, pentru că ea reuşea, în relaţiile ei, să fie în foarte bune contacte şi cu nevestele lor. Era ca o particularitate a strategiei ei de a-şi organiza viaţa”, spune Constantin Bălăceanu-Stolnici.
Tratamentul dezvoltat de Ana Aslan aducea în România Socialistă venituri de 17 milioane de dolari pe an. Tovarăşa Elena Ceaşescu a fost mereu deranjată de popularitatea „Profesoarei”. Deloc întâmplător, ambele au primit în în anul 1974 titlu de academician. Dar pentru că a ajutat multe familii boiereşti, Ana Aslan a fost târâtă într-un proces îndelungat de către partidul comunist.
„Când ajungi să faci mai mult decât ceilalţi într-un domeniu orecare eşti întodeauna suspectat. Ţi se cer din ce în ce mai multe probe că ai avut dreptate”, spunea Ana Aslan despre acea perioadă a vieții ei.
„Dacă studiezi evidenţa bolnavilor internaţi, a asistaţilor din căminul geriatrie, găseşti Catargii, Şuţu, Mihalache, Ghica. Le-a oferit adăpost tuturor şi mai târziu”, spune Theodora Poli Bărbulescu.
Într-un final, a fost achitată cu 5 luni înainte să moară.
„Ana Aslan s-a stins la 20 mai 1988 la Spitalul Elias. I s-au refuzat ultimele dorinţe, de a fi îngropată în cavoul Kalindero-Danielopolu, unde deja erau mama şi fratele ei şi un unchi. Şi dorinţa de a fi înmormântată cu preot. Ana Aslan era credincioasă. A fost adusă într-un calm mortuar de la Elias la Cimitirul Belu, unde a avut loc o ceremonie laică, adică într-una se cânta marşul funebru de Chopin.
Crucea de lemn a fost pusă de un anonim în mijlocul nopţii”, povestește fosta asistentă a profesoarei.
Ana Aslan a creat primul medicament care amână îmbătrânirea. Toată viaţa a avut o singură frică: teamă de moarte. Tratamentul inventat de ea este însă nemuritor.
„Eu nu trăiesc în trecut. Eu în general trăiesc în prezent şi viitor. Nu mă gândesc la trecut, nici măcar nu îmi amintesc de trecut. Cred că altă trăsătură care m-a ajutat este aceea că nu regret nimic. Aşa am fost în viaţă şi aşa sunt acum. Nu regret nimic, nici lupta pe care am avut-o, nici că sunt singură, nimic! Da, eu aşa sunt!” - iată cuvintele cu care se descria Ana Aslan.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
