Radu Beligan a fost unul dintre cei mai mari actori de film, teatru şi televiziune din România, cu o carieră care se întinde pe parcursul a aproape 80 de ani, cu peste o sută de roluri în teatru, cinematografie și televiziune.
Radu Beligan a debutat pe scenă la Teatrul Liedertafel – Alhambra – Regina Maria, în anul 1937, în Crimă și pedeapsă de Gaston Bary, după Fiodor Mihailovici Dostoievski, regia Mihai Zirra.
A interpretat roluri celebre, în mari capodopere ale dramaturgiei române şi universale, piese semnate, printre alţii, de Ion Luca Caragiale, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Muşatescu, Mihail Sebastian, William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Eugen Ionescu sau Jean Anouilh.
În cinema, a debutat în 1943 în O noapte furtunoasă, de I.L. Caragiale, în regia lui Jean Georgescu, în 1943.
Printre cele mai celebre filme în care a jucat se numără: Bădăranii (1960), Șeful sectorului suflete (1967), Întoarcerea lui Magellan (1974), Tată de duminică(1975), După amiaza unui torționar (2001) și altele.
Ca regizor, Radu Beligan a debutat cu spectacolul de teatru Doctor fără voie de J.B.P. Molière, împreună cu Sică Alexandrescu, în 1955. Alte spectacole regizate de Radu Beligan sunt: Egoistul de Jean Anouilh, O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, Străini în noapte de Eric Assous.
În televiziune a jucat în Aventură sub pământ de Ion Băieșu, regia Sergiu Ionescu, în 1982, în Cui i-e frică de Virginia Wolf ? de Edward Albee, regia Olimpia Arghir, în 1995 sau în Al matale, Caragiale, regia Mircea Cornișteanu, în 2002, Tren de plăcere de I.L. Caragiale.
Activitatea profesională a lui Radu Beligan nu se termină aici.
A fost profesor la Institutul de Teatru și Film, în perioada 1950 – 1965.
Între anii 1961 şi 1975 a fost deputat în Marea Adunare Națională.
Între 1969 – 1989 a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.
A fost director al Teatrului de Comedie din Bucureşti, între 1961 şi 1969, şi director al Teatrului Naţional Bucureşti, în perioada 1969 – 1990
A fost preşedinte activ (1971) şi apoi Preşedinte de onoare pe viaţă (1977) al Institutului Internaţional de Teatru
A fost co-preşedinte, cu Yehudi Menuhin, al Festivalurilor Internaţionale de Teatru şi Muzică organizate de UNESCO: 1971 – 1978
Este autor a patru cărţi publicate: Note de insomniac (2001), Luni, Marţi, Miercuri... (1978) şi Pretexte şi subtexte (1968) și Între acte (2013)
Citiți și:
Citiți și: