Sorj Chalandon explică ce înseamnă să fii corespondent de război

Telemedicină cu scandal. Șase aparate de radiologie noi zac nefolosite în spitalele din Bihor

Postul Crăciunului, ținut cu bunătăți făcute în casă

Cum îl descrie Sylvester Stallone pe Donald Trump

Câți bani sunt dispuși românii să cheltuie anul acesta de Crăciun

Incendiu puternic într-un bloc din Sectorul 3 al Capitalei. Două persoane au fost evacuate

O femeie ar fi furat produse medicale dintr-un spital din Capitală. Acestea erau apoi vândute de soțul ei în cabinete stomatologice

Cazul băiatului mort în Spitalul din Târgu-Jiu: Noi informații contrazic apărarea chirurgului de gardă

Protest: Haka în Parlamentul Noii Zeelande. Membrii maori întrerup votul pe un proiect de lege ce amenință drepturile indigene

Momentul în care un tramvai din Timișoara sare de pe linii și ajunge pe trotuar. Din primele informații, de vină ar fi fost vatmanul

„Un jurnalist merge benevol într-o zonă de conflict sau război. Pentru că este periculos, pentru că este posibil să nu se mai întoarcă, pentru că poate fi luat ostatic. Poate fi rănit, iar în acest caz niciun redactor-şef de ziar nu-şi asumă o responsabilitate atât de mare. De obicei, redactorul-şef întreabă cine vrea să meargă la război şi cineva se oferă. Şi, într-o zi, m-am oferit eu”, spune Sorj Chalandon.

Jurnalistul şi scriitorul francez Sorj Chalandon a realizat zeci de reportaje despre Afganistan, Liban, Irlanda de Nord, Iran, Irak sau Somalia. A transformat, apoi, experienţa războiului în literatură. Mărturiseşte că fiecare rând din romanele sale a fost scris „cu lacrimi”.

„Războiul este mereu înfometat. Te devorează, te roade, nu-ţi dă pace nicio secundă. Niciodată”, spune jurnalistul.

Liban, Beirut, 16 - 18 septembrie 1982. Taberele de refugiaţi palestinieni Sabra şi Shatila. Mii de palestinieni, femei, copii, bătrâni au fost masacraţi de forţele de miliţie creştine aliate cu Israelul. Sorj Chalandon îşi aminteşte şi astăzi atrocităţile la care a fost nevoit să asiste ca jurnalist de război.

„Au ucis bărbaţi, femei şi copii. Sute de oameni. Eu am ajuns în tabăra refugiaţilor vineri dimineaţa (după masacru n.r.), eram trei jurnalişti. Am mers prin sângele victimelor, am văzut femei, copii, bărbaţi morţi sub mese, pe paturi, în pragul casei, în pridvor”, povesteşte Sorj Chalandon.

În masacrul de la Shatila mii de palestinieni au fost decapitaţi, violaţi, urcaţi în camioane şi ascunşi în gropi comune sau striviţi sub şenilele buldozerelor.

În ultimul său roman, "Al patrulea zid", Sorj Chalandon rememorează evenimentele teribile din Liban, iar personajul principal este o femeie care a fost violată şi ucisă în timpul masacrului de la Shatila.

„Cine crede că eu scriu aceste cărţi pentru că sunt lucruri pe care nu am apucat să le spun, când eram jurnalist, se înşală. Scriu aceste cărţi pentru că îmi oferă, în sfîrşit, şansa să vorbesc despre mine. În presă am scris despre lacrimile victimelor. În romane scriu despre lacrimile mele”, spune jurnalistul.

Înainte să devină romancier, Sorj Chalandon a fost unul dintre cei mai apreciaţi jurnalişti francezi. Şi-a început cariera ca desenator la celebrul şi controversatul ziar Liberation, în anul 1973. Cotidianul avea atunci orientare de extremă stânga.