Cunoscut pentru filme ca „Păcală” sau „Secretul lui Bachus”, Geo Saizescu a debutat ca regizor la 26 de ani, cu o producţie curajoasă. Ţinea morţiş ca filmul de final de facultate să fie complet diferit de al celorlalţi colegi, aşa că, în premieră naţională, a adaptat o schiţă a lui Tudor Arghezi, „Doi vecini”
„Am făcut o vizită la Arghezi, dându-mi telefonul Mitzura, am sunat, şi am spus că sunt cutare, şi cu vocea lui domoală mi-a spus <<pofteşte, domnule Saizescu!>> Bătrânul maestru îl stima pe acela care era în stare să conducă forţe actoriceşti, deci m-a considerat ca atare, i-am călcat pragul”, a spus maestrul.
Arghezi aprecia munca regizorilor şi a scenografilor pentru că fiica sa, Mitzura, era actriţă. A fost şi ea cooptată să joace în ecranizarea gândită de Saizescu.
Până să ajungă să facă regie, tânărul Saizescu a ales, mai întâi, Facultatea de Filozofie. A avut, însă, nenumărate piedici, în anii cei mai grei ai comunismului.
„Fiind la filozofie, care era ideologie, trimiteau documente despre originea socială şi despre apartenenţa politică a familiei, am fost eliminat din toate facultăţile din ţară”, și-a amintit Geo Saizescu.
Conservatorul nu era un pericol
Pentru că avea referinţe academice bune, i s-a permis să-şi reia studiile. Dar i s-a refuzat teatrul, pentru că, spuneau comuniştii, putea influenţa negativ minţile românilor din popor.
„Hai dom'le să se ducă la Conservatorul de muzică, că acolo alţii scriu textele, alţii scriu muzica, deci nu e niciun pericol dacă îl dăm la Conservator. Şi eu am făcut Conservatorul, am făcut canto şi am şi dirijat”, a explicat regizorul.
Când în sfârşit a putut să intre la Regie, Saizescu a avut revelaţia comediei.
„Eram un tip închis în mine. Deci momentul în care am văzut că lumea explodează în râs, am zis că ăsta e destinul meu”, a povestit regizorul Geo Saizescu.