Povestea arhitectului care a clădit Palatul Victoria
Academia Militară din Bucureşti, Teatrul Naţional din Timişoara sau Palatul Victoria, devenit sediul Guvernului României. Sunt clădiri care poartă numele arhitectului Duiliu Marcu. Un profesionist care a stăpânit cele trei mari stiluri arhitecturale ale epocii sale: clasic, neoromânesc şi modern. Proiectele sale au combinat eleganţa cu utilitatea şi trăinicia.
Arhitectul Duiliu Maurc a modelat imaginea Bucureştiului, dar şi a altor oraşe din ţară. A fost membru al Academiei Române, președinte de onoare a Uniunii Arhitecților şi profesor, mentor a numeroase generaţii de arhitecți.
Georgeta Filitti, istoric: „Cred că Duiliu Marcu rămâne cel mai reprezentativ arhitect a primei jumătăţi a secolului XX şi prin formaţia lui, şi prin dăruirea cu care a practicat meseria.”
Duiliu Marcu s-a născut Calafat, în anul 1885. S-a remarcat încă de mic prin rezultate foarte bune la desen. A studiat la Şcoala de Arte Frumoase de la Paris, iar în 1912 a revenit în România în calitate de arhitect diplomat al guvernului francez. A profesat pe parcursul a aproape cinci decenii şi a realizat peste 150 de lucrări importante.
Sorin Vasilescu, arhitect: „Una este să cânţi după note, alta este să creezi cânt şi muzică. Una este să ştii să desenezi, alta este să ai vocaţie. El a avut, în sensul major al cuvântului, vocaţie.”
Cariera de arhitect a lui Duiliu Marcu se împarte în trei mari etape: arhitectura clasică, după model parizian, arhitectura neoromânească sau brâncovenească și cea modernă. Una dintre primele, dar şi cele mai importante construcţii ale arhitectului Duiliu Marcu este casa inginerului Constantin Vasilescu, astăzi sediul Aeroclubului României.
„Orice șantier trebuie tratat ca un copil. Întâi îl cerți, îl asuprești, îl educi - apoi îl lauzi și iarăși îl chinuiești." Aşa explica Duiliu Marcu importanţa pe care arhitectul trebuie să i-o ofere şantierului. Îşi alegea întotdeauna cei mai buni meşteri, pe care îi supraveghea îndeaproape. Rezultatul? Detalii de interior care rezistă şi astăzi, după mai bine de 100 de ani.
Au urmat şi alte lucrări clasice, cum ar fi Teatrul de Stat din Timişoara, devenit Teatrul Naţional şi Opera Română, clădire construită iniţial în anul 1875, de arhitecţi vienezi, dar devastată de incendii. Reconstrucţia s-a făcut după planurile lui Duiliu Marcu, planuri care se respectă şi astăzi.
Sorin Vasilescu, arhitect: „De la clanţă până la rezolvarea din punct de vedere urban, totul trebuie să fie stăpânit de arhitect. În sensul acesta putem spune că a fost şi un arhitect al detaliului. Deci a ştiut să proporţioneze volumele de zeci de metri ale construcţiilor sale şi pe urmă a ştiut să meargă până la un detaliu de lambriu, de pardoseală, de clanţă sau de cheie.”
Casa Dr. Dobrovici din Bucureşti, dar și numeroase vile din Sinaia, Reşiţa și Balcic, toate sunt realizate în stil neoromânesc de arhitectul Duiliu Marcu.
Etapa modernistă care a urmat, este însă şi cea mai prolifică. De la clădiri publice şi imobile de apartamente şi birouri, la locuinţe individuale şi pavilioane de expoziţie, fiecare construcţie răspundea unor nevoi. Duiliu Marcu a modernizat şi hotelul de pe Strada Episcopiei din Bucureşti, prima construcţie de proporţii din Capitală, cu schelet de beton-armat.
În Bucureştiul vremurilor trecute, acest hotel era cel mai frecventat loc de mondenii Capitalei, de la capete încoronate până la scriitori şi jurnalişti celebri. În 1940, cronicarii scriau că hotelul era plin de spioni, care supravegheau fiecare mişcare a Palatul Regalui.
Georgeta Filitti, istoric: „Aici este şi o reprezentare unde vine lume din străinătate şi atunci trebuie să fii foarte atent. Şi această grijă pentru buna calitate a materialelor, pentru împărţirea judicioasă a spaţiului, să ştiţi că el a avut-o.”
În anii '30-'40, ''English Bar" era unul dintre cele mai populare localuri din Capitală. Iar sala ''Le Diplomate", considerată monument istoric, rămâne și astăzi una dintre cele mai bine păstrate săli de recepție din țara.
Georgeta Filitti, istoric: „Vedeţi, Duiliu Marcu a trăit într-o perioadă în care cred că lumea era mai ambiţioasă, mai dornică de a realiza ceva.”
În anul 1937, arhitectul Duiliu Marcu a început construcţia Palatului Victoria, numit Consiliul de Miniştri. Acesta se afla în apropierea Palatului Sturdza.
Georgeta Filitti, istoric: „Duiliu Marcu este unul din acei români care a spus în repetate rânduri: suntem prea săraci ca să ne permitem să facem lucrul prost. De pildă, la Clădirea Consiliului de Miniștri a spus foarte clar și ce fel de marmură, și unde în Italia trebuie luată și adusă. A desenat lămpile de Murano, lămpi care s-au comandat la Murano, pe urmă altă parte au fost făcute aici. Este această concepție unitară asupra clădirii, care îl face, într-adevăr unic în spațiul nostru.”
Bombardamentele din perioada celui de-al Doilea Război Mondial au afectat grav clădirea Sturza, care a fost demolată. Palatul Victoria a devenit sediul Ministerului Afacerilor Externe pe vremea când la conducerea lui se afla Ana Pauker. După Revoluţia din 1989, clădirea s-a transformat în sediul primului guvern al României post-comuniste.
Georgeta Filitti, istoric: „Palatul acesta a fost conceput multifuncţional, a venit războiul peste el şi Duiliu Marcu a avut şansa să discute cu cei care locuiau acolo şi unul din ei era generalul, apoi mareşalul Ion Antonescu. Când arhitectul a încercat să explice despre ce e vorba, că trebuie finisate o serie de părţi ale clădirii, că trebuie aduse materiale de bună calitate, propriul apartament al conducătorului statului, că asta era titulatura mareşalului la vremea aceea, trebuie făcut pe măsură, trebuie finisate o serie de spaţii care fuseseră în planul iniţial, cu alte cuvinte sunt spaţiile de protocol...vedeţi, ideea la o asemenea clădire nu este să faci săli mari sau săli mici. Trebuie să te gândeşti la ce folosesc.”
Palatul Victoria are o suprafaţă de 26.000 de metri pătraţi. În subsolurile clădirii sunt păstrate, sub lacăt, atât arhiva diplomatică din anii '40, cât şi toate documentele Executivului. La primul etaj se află sălile de recepţie, dar şi actuala sală de şedinţe a Guvernului. Cea mai mare încăpere din Palatul Victoria este Sala Transilvania, are 71 de metri lungime și 10 meri lăţime. Este locul în care au loc toate ceremoniile oficiale.
Duiliu Marcu a continuat să ridice şi alte clădiri moderniste. Una dintre capodoperele sale este Şcoala Superioară de Război, cunoscută ca Academia Militară, iar mai apoi Universitatea Naţională de Apărare Carol I.
Georgeta Filitti, istoric: „Ne aflăm în momentul de faţă într-una din clădirile cele mai frumoase ale oraşului, cele mai majestuoase şi alegerea locului i se datorează tot lui Duiliu Marcu.”
Sorin Vasilescu, arhitect: „În primul rând o aşezare cu totul şi cu totul particulară, este un cap de perspectivă, aşa cum cu uşurinţă se vede, încheie un bulevard, din păcate un grup statuar, aşezat puţin strâmb, stă în faţă, tulburând viziunea de integrare a artelor pe care Duiliu Marcu o dorea.
Sigur, din motive de necesitate, tot cu aproape trei decenii în urmă, compoziţia în sine a fost alterată, în partea să zicem opusă intrării monumentale, fiind construit un corp nou, care este ca orice lucru nou, delicat. Sigur că nevoia a făcut să faci aşa ceva, dar să spunem, ţi-ai putea permite să introduci o poezie a ta într-un volum de Eminescu?”
În același stil grandios a fost construit și Palatul Direcției C.F.R, devenit astăzi sediul Ministerul Transporturilor. Până la proiectarea Casei Poporului, aceasta a fost cea mai mare clădire din România. Duiliu Marcu însă nu a proiectat doar clădiri, ci și gări regale, la Sinaia și Băneasa și s-a ocupat de sistematizarea unor orașe, ca Brașov sau Oradea. Avea planuri mari şi pentru mediul rural. Îşi dorea să-i înveţe pe ţărani să construiască locuinţe rezistente, dar venirea la putere a comuniştilor a oprit această iniţiativă. De fapt, Duiliu Marcu nu a mai fost lăsat să lucreze în ultimele 2 decenii de viaţă. A murit în anul 1966, la Bucureşti. Dar a lăsat în urmă un model european în arhitectură.
Georgeta Filitti, istoric: „Să ştiţi că dacă noi, românii, astăzi ne deosebim faţă de ceilalţi europeni prin felul încruntat în care mergem pe stradă, prin gâlceava pe care o stârnim şi o susţinem la nesfârşit, explicaţia trebuie căutată şi în această urâţire a spaţiului în care trăim, nici spaţiul nostru privat, nici cel public, nu e de natură să ne facă calmi, să ne facă mândri, să ne facă senini şi liniştiţi. Frumuseţea clădirilor nu proiectate, ci realizate chiar de Duiliu Marcu ar trebui să ne îndemne la acest gând: că se poate.”
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
