Pastila de limbă | Povestea lui Dedal și originea cuvântului „labirint”
Scriitorul Radu Paraschivescu vă propune o întoarcere la mitologie şi vorbește despre unul dintre arhitecţii cei mai importanţi ai Antichităţii şi despre una dintre construcţiile pentru care este el renumit. Arhitectul se numeşte Dedal, iar construcţia este labirintul.
Radu Paraschivescu: Prin labirint se înţelege „o construcţie cu un număr mare de încăperi şi de galerii, în care orientarea este anevoioasă şi din care, cel puţin teoretic, e imposibil să ieşi”. Am spus „cel puţin teoretic”, fiindcă din majoritatea labirinturilor se poate ieşi, mai cu seamă dacă vorbim despre labirinturile ornamentale, care au ajuns între timp obiective turistice. Aşa stau lucrurile, de exemplu, cu grădinile labirintice ale Palatului Schönbrunn din Viena, prin care, mai cu seamă vara, se plimbă o mulţime de turişti.
E interesant că termenul „labirint” mai are trei accepţii în dicţionar.
În anatomie, totalitatea cavităţilor şi a organelor care formează urechea internă se numeşte tot labirint. Tot labirint se numeşte un dispozitiv format din camere şi compartimente foarte înguste, care este folosit în diverse instalaţii pentru a lungi parcursul unui fluid şi a-i diminua astfel viteza. Şi tot labirint este şi dalajul meandric al unora dintre catedralele din Evul Mediu, pe care credincioşii trebuiau să-l urmeze ca pe un drum al expierii, adică al ispăşirii. E adevărat, aceste trei accepţii sunt secundare. Primul sens al labirintului este cel de construcţie complicată, cu multe cotloane şi ramificaţii, în care îţi vine greu să găseşti drumul înapoi, mai cu seamă dacă intri uşor în panică şi dacă nu ai simţ de orientare.
Un alt lucru interesant este că labirintul se mai numeşte şi dedal.
Acest substantiv comun provine din substantivul propriu Dedal, numele vestitului arhitect, sculptor şi inventator din mitologia greacă, de la care se spune că ne-ar fi rămas şi echerul, nivela cu bulă de aer, sfredelul sau vela de corabie. De altfel, „dedailos” înseamnă „meşter iscusit” în greacă. Regele Minos al Cretei îi porunceşte lui Dedal să-i ridice o construcţie în care să-l ţină ascuns pe Minotaur, o creatură fabuloasă şi crudă, pe jumătate om şi pe jumătate taur, despre care am mai vorbit la „Pastila de limbă” când am desluşit expresia „firul Ariadnei”.
Construcţia respectivă, un exemplu de ingeniozitate inginerească şi arhitecturală, este labirintul din Cnossos, la care Dedal lucrează asistat de fiul său, Icar. Lucrurile se complică pentru cei doi după ce eroul grec Tezeu pătrunde în labirint şi-l ucide pe Minotaur. De ce-l ucide? Fiindcă după ce-i înfrânge pe greci, regele Minos îşi obligă învinsul, pe regele Egeu al Atenei, să-i trimită periodic câte şapte tineri atenieni şi şapte fecioare spre a fi daţi pradă Minotaurului. La a treia serie de sacrificaţi, Tezeu, care este fiul lui Egeu, li se alătură tinerilor trimişi la moarte şi-l răpune pe monstru.
Convins că Tezeu nu l-ar fi putut ucide pe Minotaur fără ajutorul lui Dedal, regele Minos decide să-l pedepsească pe arhitect şi să-l închidă în labirint împreună cu fiul Icar. Bănuind că un om cu inteligenţa şi iscusinţa lui Dedal ar putea să scape din labirint, Minos porunceşte să i se astupe ieşirea şi face astfel din arhitect prizonierul propriei construcţii. Detaliul pe care-l omite Minos este că labirintul nu are acoperiş şi că evadarea este până la urmă posibilă, dar în plan vertical.
Niciodată în pană de idei, Dedal găseşte pe jos o sumedenie de pene de la păsările devorate în trecut de Minotaur şi încropeşte din ele două perechi de aripi - o pereche pentru Icar, o alta pentru el - , pe care le lipeşte cu ceară. Înainte de-a zbura din labirint, Dedal îşi sfătuieşte fiul să nu se apropie prea mult de soare fiindcă riscă să i se topească ceara şi să i se desprindă aripile.
Fascinat de înălţimi şi dornic să se avânte tot mai sus, ca un tânăr nesăbuit, Icar nesocoteşte povaţa tatălui şi se ridică din ce în ce mai mult. Soarele îi topeşte aripile, iar Icar se prăbuşeşte în apele Mării Egee, în apropierea unei insule, unde se zdrobeşte de stânci şi moare.
Aceasta este povestea în care Dedal simbolizează dibăcia şi înţelepciunea, Icar, elanul nesocotit al tinereţii, iar labirintul, o situaţie complicată, aparent fără ieşire, pe care o poţi rezolva doar folosindu-ţi la maximum isteţimea şi ingeniozitatea.
Urmăriți „Pastila de limbă” cu Radu Paraschivescu în fiecare duminică de la ora 19:50, la Digi24. Arhiva emisiunii, aici.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
