PASTILA DE LIMBĂ. Jocuri cu „moneda” în familie (de cuvinte)
Familia de cuvinte sau familia lexicală reprezintă totalitatea cuvintelor înrudite ca sens, formate de la acelaşi cuvânt de bază şi având acelaşi radical (sau aceeaşi rădăcină). Familia conţine cuvinte derivate, care se formează cu ajutorul sufixelor sau al prefixelor lexicale, precum şi prin schimbarea categoriei gramaticale.
Iată un exemplu de familie lexicală, construit în jurul cuvântului de bază „grădină” şi având în compoziţie cuvintele „grădinar”, „grădinăreasă”, „a grădinări”, „grădinărit” şi „grădiniţă”.
O familie lexicală se poate construi şi pornind de la cuvântul de bază „monedă”. Am ales cu bună ştiinţă acest cuvânt, fiindcă în cazul de faţă cuvintele derivate suferă o modificare: transformarea lui „d” în „t”, după cum vom vedea imediat. A existat, după cum arată dicţionarele, şi cuvântul „monetă”, numai că el a ieşit din uz şi nu se mai foloseşte. În prezent, se foloseşte doar cuvântul „monedă”, care înseamnă un „ban de metal (şi foarte rar de hârtie) care are sau a avut un curs legal pe teritoriul unui stat”. Există o serie de expresii formate cu ajutorul acestui cuvânt, cum ar fi „A bate monedă pe ceva” (cu sensul de „a insista asupra unui lucru”) şi „A plăti cu aceeaşi monedă” (cu sensul de „A răspunde la fel cum ai fost tratat tu însuţi”).
În ceea ce priveşte familia lexicală, ea constă în următoarele cuvinte: „Monetar”, care poate fi atât substantiv, cât şi adjectiv. În expresia „a face monetarul”, cuvântul este substantiv, iar sensul expresiei este „A face inventarul banilor, sortându-i după valoare, pe monede şi fişicuri, înainte de predarea casei”. Poate că aţi auzit din întâmplare un casier dintr-un magazin spunându-i unui coleg: „Se apropie ora închiderii, trebuie să fac monetarul”. Acelaşi cuvânt este substantiv şi când denumeşte o persoană care se ocupă de baterea de monedă, ca în exemplul „Programul de lucru al unui monetar este de şase ore pe zi”.
Dar „monetar” poate fi la fel de bine şi adjectiv, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu un cuvânt care trece dintr-o categorie gramaticală în alta fără să-şi schimbe forma. Când vorbim, de exemplu, despre un „sistem monetar”, expresie în care „monetar” este adjectiv, ne referim la un „ansamblu de reglementări legale cu privire la moneda unui stat”. „Monetar” este tot adjectiv şi în exemplul următor: „La ultima întâlnire cu delegaţia Fondului Monetar Internaţional s-au discutat lucruri foarte importante”. Şi tot despre un adjectiv este vorba şi în enunţul „Reforma monetară înseamnă reorganizarea sistemului monetar al unei ţări din cauza deprecierii puternice a monedei naţionale”.
Un alt component al aceleiaşi familii de cuvinte este substantivul „monetărie”, prin care se înţelege o „înteprindere de stat dotată cu instalaţiile, aparatura şi dispozitivele necesare pentru baterea monedelor”. Sinonimele arhaice ale monetăriei, unele din registrul regionalismelor, sunt cuvintele „tarapana”, „bănărie”, „hereghie”, „cămară domnească” şi „pinzărie” (acest ultim termen a circulat cu predilecţie în Transilvania). „Monetărie” înseamnă, de asemenea, „meşteşugul şi tehnica de a bate monede”, dar această accepţie este mult mai rar întâlnită decât prima.
Din familia lexicală formată în jurul cuvântului „monedă” face parte şi substantivul „monetarism”. El desemnează „o politică şi o teorie care atribuie modificării masei banilor în circulaţie o importanţă centrală, chiar decisivă, în procesul activităţii economice şi în stabilirea nivelului preţurilor”. Din „monetarism” se formează, în cadrul aceleiaşi familii lexicale, cuvântul „monetarist” - atât adjectiv, cât şi substantiv - , care denumeşte un „adept al monetarismului”.
În fine, familiei lexicale construite în jurul cuvântului „monedă” îi mai aparţin verbele „a monetiza” şi „a (se) demonetiza” - două verbe antonimice, adică având sensuri opuse. „A monetiza” înseamnă „a bate monedă” (la propriu, nu la figurat), adică a transforma metalul în monedă, pe când „a (se) demonetiza” înseamnă „a (se) devaloriza”, „a-şi pierde din valoare” sau chiar „a (se) retrage din circulaţie.
După cum am spus la început, cuvântul de bază „monedă” are în interior un „d” care se transformă în „t” la toate derivatele. Asta înseamnă că nu vom spune „a monediza”, „ monedar”, „monedarism” sau „monedărie”, ci doar „a monetiza”, „monetar”, „monetarism” şi „monetărie”.
Urmăriți „Pastila de limbă” în fiecare duminică de la ora 19:50, la Digi24
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
