Una dintre campioanele folosirii greșite a cuvintelor o cântăreaţă convinsă că Volga trece prin Chişină și dă glas, într-o emisiune TV, unei concluzii suprarealiste: „Sunt oameni care nu poţi să le bagi lucruri în cap nici cu forcepsul". Dincolo de folosirea greşită a lui „care" în locul lui „cărora”, cântăreaţa nu ştie că forcepsul este, după cum ne spune dicţionarul, un „instrument de obstetrică folosit la extragerea fătului viu în cazul naşterilor complicate”. Altfel spus, că el nu serveşte la vârâre, ci dimpotrivă, la scoatere.
E de presupus că rostitoarea a vrut să spună „nu poţi să le bagi lucruri în cap nici cu forţa”, dar s-a răzgândit la jumătatea frazei şi a intrat cu oiştea în gardul lexicului.
Aceeaşi persoană mai pleacă o dată în zig-zag pe cărările limbii române şi îşi manifestă îngrijorarea, tot în direct, după cum urmează: „Sper că poveştile astea n-au nicio legătură cu gripa aviatică”. N-au, vezi bine. Nici n-ar avea cum, câtă vreme gripa la care vrea să se refere interpreta e gripa aviară, nicidecum gripa aviatică.
Şi poate că am fi tentaţi să punem scăparea pe seama neatenţiei, dacă nu ne-am aminti că aceeaşi persoană credea că El Nino, fenomenul de încălzire anormală a apelor Pacificului la suprafaţă, era un cântăreţ de muzică latino.
Desigur, există şi abateri în care necunoaşterea termenilor se combină cu lipsa de logică. Întrebată care e secretul unei prăjituri reuşite, o interpretă altminteri graţioasă a răspuns: „Trebuie să aproximezi foarte exact cantităţile”. Emiţătoarea enunţului pierde din vedere că „a aproxima” nu face decât să anuleze noţiunea de exactitate. Cu alte cuvinte, ori aproximezi, ori manifeşti precizie.
În ceea ce privește lipsa de logică din punctul de vedere al mesajului, se remarcă un realizator de televiziune clujean care, deşi băiat simpatic şi isteţ, emite uneori constatări perplexante. Ca aceasta: „Când am văzut-o pentru prima dată pe Ana-Maria, n-am recunoscut-o”. Cum poţi să recunoşti pe cineva de care dai cu ochii în premieră doar realizatorul TV ne poate spune.
În ceea ce priveşte faultarea gramaticii, ea nu putea lipsi din lumea divertismentului românesc. Astfel, un manelist cunoscut pentru impetuozitatea erotico-sentimentală pune următorul diagnostic fostei iubite: „Renata e bolnavă psihică, inclusiv mama ei”. Avem aici un cumul de erori. Pe de o parte, Renata nu are cum să-şi includă mama în propria persoană. Pe de alta, ea nu poate fi decât bolnavă psihic, cuvântul „psihic” fiind aici adverb şi prin urmare neacordându-se cu „bolnavă”.
Şi fiindcă tot am ajuns în această zonă a divertismentului, fie-mi permis să închei cu panseul unei cântăreţe care a făcut cândva audienţă lăsându-se închisă într-un sicriu şi ieşind din el în toiul unei emisiuni nocturne. Panseul sună astfel: „Trebuie să recunosc că Dumnezeu e mare, care depinde cum îl înţelegi”. Trebuie să recunosc, la rândul meu, că pronumele relativ „care” din această frază e ca nuca-n perete.