PASTILA DE LIMBĂ. Cum arată câțiva din „prietenii falși” ai limbii române (I)
Radu Paraschivescu vorbește despre „prietenii falși” ai limbii române, adică acele cuvinte în capcana cărora am putea cădea atunci când facem traduceri și preluăm cuvinte ce seamănă cu cele din limba română fără a verifica, însă, sensul lor și în limba respectivă.
Radu Paraschivescu: Pe când eram copil, mi se întâmpla să ascult la radio un cântec care se intitula „Prieten drag” şi pe care-l cânta Pompilia Stoian. Astăzi, îmi vine să preschimb titlul cântecului în „Prieten fals”. Nu fiindcă aş fi avut parte recent de vreo dezamăgire, ci fiindcă mi-am propus să vă vorbesc despre ceea ce englezii numesc „false friends”: în traducere literală, „prieteni falşi”, iar într-o traducere firească şi cuviincioasă, „cuvinte-capcană”. E vorba despre cuvinte care par să însemne ceva, dar înseamnă altceva.
Am ales acest subiect dată fiind sârguinţa cu care preluăm cuvinte din engleză fără să le verificăm sensul. Preluarea pe bază de presupuneri, căreia ne dedăm prea des şi prea lejer, poate să ne joace feste şi să ne expună ridicolului, aşa cum vom vedea în cele ce urmează.
Să spunem totuşi că unele capcane au fost sesizate la timp şi că nu şi-a prins nimeni piciorul în ele. Asta înseamnă că până şi românii care nu vorbesc o engleză fără cusur ştiu că englezescul „actually” înseamnă „de fapt” şi nicidecum „actual”, la fel cum ştiu că „eventually” se traduce prin „în cele din urmă” şi nu prin „eventual”.
Există însă alte situaţii în care echivalările după ureche ne duc pe căi greşite. Despre unele am vorbit deja (englezescul „pathetic” tradus prin „patetic” chiar şi când sensul lui este de „jalnic”), despre altele vorbim în continuare.
Un cuvânt tradus aiurea este substantivul „deception”, al cărui sens este de „înşelare”, „înşelăciune”, „înşelătorie”, „minciună” sau, în anumite cazuri, „viclenie”. Ei bine, el a început să fie tradus prin „decepţie”, iar asta nu e în regulă. Există chiar şi un film cu titlul „The Secrets of Deception” care a fost tradus greşit pe un site de specialitate drept „Secretele decepţiei”, în locul variantei corecte „Secretele înşelării”. Situaţia e cu atât mai caraghioasă cu cât chiar sub titlul tradus incorect se găseşte un rezumat al filmului, care începe astfel: „Eddie Green află că soţia sa, o femeie frumoasă şi mai tânără decât el, îl ÎNŞALĂ cu un bărbat care le este vecin”.
Cât despre „decepţie”, omologul lui în engleză este „disappointment”, care mai poate fi tradus prin „dezamăgire” sau „deziluzie”. Şi încă un lucru. Englezescul „disappointment” nu este nicidecum antonimul sau opusul lui „appointment”, care înseamnă fie „programare” (de exemplu, la dentist), fie „numire în funcţie” sau „desemnare”.
Un alt cuvânt-capcană este „defectare”, pe care destui oameni, printre care şi unii ziarişti, îl folosesc incorect cu sensul de „dezertare”. Şi aici e vorba de o preluare stângace, în necunoştinţă de cauză. Singurul sens acceptat al substantivului „defectare” este de „stricare”. Un aparat defect este un aparat care îşi încetează buna funcţionare, nimic altceva. „Defectare” are ca sinonime substantive ca „dereglare” sau „disfuncţie”. A se defecta înseamnă a nu mai funcţiona corespunzător sau a se strica. Nu putem spune că un spion rus a defectat în Occident decât dacă ţinem să înlocuim limba română cu o păsărească romglezită. Prin urmare, un enunţ de tipul „Ion Mihai Pacepa a defectat în America în 1978” este greşit. Enunţul corect este „Ion Mihai Pacepa a dezertat în America în 1978”. Apropo de întâmplarea cu pricina, pe excelentul său blog „cum scriem corect”, Radu Borza observă - amuzat şi amuzant - că există situaţii în care proasta exprimare poate fi însoţită şi de ghinionul unei greşeli de literă, ceea ce nu face decât să mărească doza de ridicol. Iar exemplul pe care-l dă Radu Borza se leagă tocmai de fuga lui Pacepa în America, evocată astfel într-un ziar altminteri cu pretenţii: „Trăiesc de 35 de ani cu două condamnări la moarte (pentru DEFECAREA în SUA) fiindcă am vrut să ajut România să se debaraseze de Securitate”. Cum nu cred că e nevoie să explic diferenţa dintre „defectare” şi „defecare”, nu-mi rămâne decât să constat în ce situaţie urât mirositoare s-a pus ziaristul boicotat de corectură.
Rezumând, englezescul „deception” înseamnă „înşelare”, „înşelăciune”, „înşelătorie”, „minciună” sau, în anumite cazuri, „viclenie”, pe când „defection” se traduce, în situaţiile de genul celei evocate adineauri, prin „dezertare” şi nu prin „defectare”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
