PASTILA DE LIMBĂ. Cele mai întâlnite pleonasme
Radu Paraschivescu explică:
Pe de o parte, există pleonasmele flagrante, pe care le sesizăm fără să stăm pe gânduri: „babă bătrână", „avansaţi înainte", „coborâţi jos" sau „hemoragie de sânge". Mai sunt și anumite pleonasme în a căror capcană cădem fiindcă nu avem repere etimologice sau referitoare la sensul anumitor cuvinte din alte limbi. Aici un bun exemplu este „a-şi aduce aportul", o formulă pleonastică, deci incorectă („apporter" înseamnă „a aduce" în franceză), pe care o putem înlocui cu variantele corecte „a contribui", „a-şi aduce contribuţia" sau „a avea un aport", dacă ţinem morţiş să folosim cuvântul „aport".
Totuși, pe de altă parte, există și câteva pleonasme ceva mai greu de reperat, fiindcă sunt compuse din cuvinte cărora nu toată lumea le ştie sensul. Şi nici nu e dispusă să-l afle uitându-se în dicţionar. Dat fiind că e vorba de cuvinte un pic mai complicate (nu toate, unele), aceste pleonasme nu apar doar în vorbirea de zi cu zi, ci dăm peste ele chiar şi în ziare sau reviste, în cărţi şi în manuale.
Unul dintre aceste pleonasme este „deontologie profesională", o formulă pe care am întâlnit-o nu doar în dezbaterile televizate, ci chiar şi într-un manual (culmea, un manual de jurnalism!).
Să lămurim lucrurile: „deontologie profesională" este un pleonasm, deci o formulare incorectă, fiindcă termenul „deontologie" presupune (sau implică) termenul „profesională". Cu alte cuvinte, ajungem exact la definiţia de la început a pleonasmului: folosirea alăturată a unor cuvinte care repetă inutil aceeaşi idee.
Deontologia este definită drept „Totalitatea normelor de conduită şi obligaţiilor etice ale unei profesiuni". Iniţial definiţia s-a referit doar la medici, însă ulterior ea a ajuns să vizeze toate profesiunile. Şi fiindcă termenul „profesiune" este cuprins în însăşi definiţia deontologiei, e de datoria noastră să fim atenţi şi să evităm pleonasmul.
Spre a exemplifica:
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Variantă incorectă: Reporterul nu are strop de consideraţie pentru deontologia profesională
Varianta corectă: Reporterul nu are strop de consideraţie pentru deontologie
Ceva mai uşor de sesizat este pleonasmul „contrabandă ilegală". Avem de-a face şi în acest caz tot cu o formulă greşită, câtă vreme definiţia contrabandei este „Trecere clandestină peste graniţă a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale".
La rândul ei, locuţiunea adverbială „prin contrabandă" înseamnă „în mod ilegal", „clandestin" sau „pe ascuns". Prin urmare, contrabanda nu poate fi altfel decât ilegală. Nu există contrabandă legală.
Variantă incorectă: Autorităţile încearcă să micşoreze contrabanda ilegală cu ţigări
Varianta corectă: Autorităţile încearcă să micşoreze contrabanda cu ţigări
Un alt pleonasm frecvent şi regretabil este „mimica feţei", din care se naşte pleonasmul gogonat de-a binelea „fizionomia feţei". Şi aici ne putem risipi dilemele apelând la definiţiile din dicţionar.
Dexonline ne informează că prin mimică se înţelege „Arta de a exprima pe scenă, prin mişcările feţei (dar şi prin gesturi), sentimente şi idei". Mimica mai înseamnă şi un „Ansamblu de modificări ale fizionomiei, care exteriorează anumite sentimente sau gânduri". În ce priveşte fizionomia, ea este „Totalitatea trăsăturilor feţei cuiva, care determină expresia ei particulară". Şi chiar dacă prima definiţie acceptă, într-o paranteză, că în anumite cazuri se poate vorbi şi de gesturi, mimica rămâne o chestiune strict facială, ca de altfel şi fizionomia.
Variante incorecte: Deşi i-am cercetat atent mimica feţei, nu şi-a trădat sentimentele/ Fizionomia feţei lui Mihai sugera fericire"
Variante corecte: Deşi i-am cercetat atent mimica, nu şi-a trădat sentimentele/Fizionomia lui Mihai sugera fericire".
Scriitorul mai spune că din punctul lui de vedere şi „oprobriu public" este tot un pleonasm, în ciuda folosirii frecvente a acestei sintagme. Prin „oprobriu" se înţelege „dispreţul sau desconsiderarea prin care societatea condamnă anumite fapte socotite nedemne". Prin urmare, dacă e vorba de o condamnare din partea societăţii, avem de-a face cu un gest public, explică Radu Paraschivescu.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
