Consoana „c” se dublează în substantive şi în familiile lor de cuvinte, cum ar fi „accident” (plus accidentare, a accidenta, accidentat, accidental), „accent” (plus a accentua, accentuare, accentuat), accelerare (plus a accelera, accelerat, acceleraţie) sau „acceptare” (plus a accepta, acceptat, accept). Alte cuvinte în interiorul cărora se găseşte un dublu „c” sunt acciză, succes, acces, coccis, succedaneu, boccea, occident şi altele.
Va trebui să fim atenţi şi să evităm presiunea limbii engleze, care ne poate împinge uneori să scriem anumite cuvinte cu dublu „c” fiindcă aşa se scriu ele în engleză. Un exemplu în acest sens este verbul „a acompania”, cu un singur „c”, pe care l-am văzut scris (din greşeală, fireşte) cu dublu „c” fiindcă omologul lui în engleză este „to accompany”.
Aşadar, vom avea grijă să scriem „Canadienii au venit cu o trupă de acompaniament excelentă” (un „c”) şi sub nicio formă „Canadienii au venit cu o trupă de accompaniament excelentă” (dublu „c”). Fac această precizare fiindcă am întâlnit destule cazuri în care contaminarea dinspre limba engleză joacă feste unor semeni de-ai noştri. Vă dau un singur exemplu: cuvintele româneşti „confort” şi „confortabil” sunt scrise uneori greşit, sub forma „comfort” şi comfortabil”, tocmai fiindcă omoloagele lor din engleză sunt „comfort” şi „comfortable”.
În ceea ce priveşte dublarea consoanei „n”, ea se produce îndeosebi la anumite verbe care se formează cu prefixul „în” plus o rădăcină (un cuvânt de bază) care începe cu „n”. În aceste cazuri, consoana „n” se dublează. E nevoie de atenţie şi aici, fiindcă pot apărea două erori de scriere: fie nu dublăm „n”-ul când e cazul, fie îl dublăm când norma gramaticală impune un singur „n”, cel din prefix.
Să ne lămurim prin câteva exemple, cu forma corectă şi apoi cu forma greşită.
Formă corectă: M-au înnebunit cu pretenţiile lor. (dublu „n”)
Formă incorectă: M-au înebunit cu pretenţiile lor. (un singur „n”)
Formă corectă: Când şi-a văzut rivalul, s-a înnegrit de supărare. (dublu „n”)
Formă incorectă: Când şi-a văzut rivalul, s-a înegrit de supărare. (un singur „n”)
Printre celelalte verbe în care există un dublu „n” se numără a înnoi, a înnopta, a înnămoli, a înnobila, a înnoda, a înnădi etc. În schimb, verbe ca a înota, a (se) îneca, a înainta, a înălbi, a înflori, a (se) întuneca, a încolţi etc. se scriu cu un singur „n”. Prin urmare, vom scrie „Claudiu a înotat cu prietenii sub clar de lună” (un „n”) şi nicidecum „Claudiu a înnotat cu prietenii sub clar de lună” (dublu „n”). La fel, vom scrie „Trubadurul s-a înamorat de fata castelanului” (un „n”) şi nu „Trubadurul s-a înnamorat de fata castelanului” (dublu „n”).
Există şi cuvinte compuse în care asistăm la repetarea consoanei „s”. Este vorba de acele cuvinte care se formează cu prefixul „trans” şi o rădăcină (un cuvânt de bază) care începe tot cu „s”.
Iată trei exemple în tot atâtea enunţuri:
Transsiberianul este un tren care pleacă din Moscova şi ajunge la Vladivostok.
Cei doi transsexuali au ieşit din bar ţinându-se pe după umeri.
Europenii se adaptează greu la clima transsahariană.
Mai trebuie spus că, spre deosebire de aceste trei cuvinte compuse, „transilvan” şi „transilvănean” au, după cum se ştie, un singur „s”.