Pastila de limbă. Capi, capete sau capuri?

Una dintre particularităţile limbii române este existenţa substantivelor cu două sau chiar cu trei forme de plural. De acestea vorbește Radu Paraschivescu săptămâna aceasta la „Pastila de limbă”.

Negocieri în coaliție: PSD ar urma să dea premierul, împărțirea ministerelor rămâne neclară. Ce spun partidele despre cererile USR

Noi detalii în cazul băiatului mort la Spitalul din Târgu Jiu: Medicul de gardă nu a completat foile de observație

Iohannis: Nici CSAT, nici un serviciu nu poate să înceapă să spioneze proprii politicieni

Iohannis spune că alegerile prezidențiale ar trebui organizate „destul de repede”

Condițiile în care Klaus Iohannis ar demisiona din funcție. Ce a răspuns președintele

Zile de doliu la Timișoara în amintirea eroilor căzuți în Revoluția din 1989. Mărturiile revoluționarilor

USR pune opt condiții ca să intre la guvernare. Reacția PSD-PNL-UDMR la cererile anunțate de Elena Lasconi

Bătaie între jandarmi într-un restaurant din București. Unul dintre ei a ajuns în comă la spital

Accident grav pe un șantier din Capitală. O placă de beton a căzut peste un utilaj în care ar fi o persoană

Radu Paraschivescu:

Sigur, n-o să vorbim despre formele nevaccinate de plural, din categoria „almanahe”, „succesuri” şi „serviciuri”. Ele sunt greşeli care, din cauză că au fost comise de actori ai scenei politice, au ajuns să fie folosite, cu o ironie complice, de vorbitorii buni de română. Pericolul e uşor de sesizat: tot recurgând în glumă la aceste forme greşite, te poţi trezi la un moment dat că le rosteşti în împrejurări în care glumele nu se recomandă şi treci astfel drept un vorbitor cu lacune în exprimare.

În plus, folosind întruna forma greşită (fie şi în glumă), rişti să uiţi care e forma corectă. Cunosc oameni care au căzut victimă acestui tip de contaminare şi care fac o mică pauză înainte să spună „succese” sau „almanahuri”, parcă temându-se să nu calce strâmb.

Formele de plural la care m-am oprit astăzi sunt omologate de dicţionare, tratate şi manuale. În majoritatea cazurilor, avem de-a face cu substantive care au două sau trei sensuri şi la care fiecare formă de plural ilustrează unul dintre aceste sensuri. Există, ca la orice regulă, şi o excepţie, asupra căreia ne vom opri la finalul „Pastilei”.

Substantivele care au o formă la singural şi trei forme la plural sunt destul de puţine. Permiteţi-mi să vă prezint două dintre ele: „cap” şi „corn”. În ce-l priveşte pe „cap”, el are o formă de plural masculin, „capi” ( cu sensul de „comandanţi” sau „căpetenii”), şi două forme de plural neutru: „capete” (vorbim aici de extremitatea superioară a corpului omenesc) şi „capuri” (cu sensul de „promontorii”). Exemple:

Capii răscoalei au fost executaţi în piaţa publică.

Deasupra capetelor noastre se văd fulgere care brăzdează cerul.

Printre capurile cele mai cunoscute din lume se numără Capul Horn şi Capul Bunei Speranţe.

La rândul lui, substantivul „corn” are trei forme de plural, pe acelaşi tipic ca substantivul „cap”: o formă de plural masculin, „corni” (cu sensul de „arbust sau arbore cu lemnul foarte tare”), şi două forme de plural neutru: „coarne” (cu sensul de „formaţiune dură, pereche sau nepereche, de pe craniul anumitor copitate”) şi „cornuri” (cu sensul de „produs de panificaţie în formă de semilună”). Exemple şi în acest caz:

Am aflat că frunzele cornilor se folosesc la vopsit.

Taurul l-a luat în coarne pe toreador şi l-a aruncat în gardul arenei.

Dacă te duci la brutărie, te rog să iei şi patru cornuri.

Substantivele cu două forme de plural sunt considerabil mai multe decât cele cu trei forme. Şi în aceste cazuri fiecare formă de plural are sensul ei. Iată în continuare o serie de exemple: singularul „bandă” are formele de plural „bande” şi „benzi”, singularul „masă” are formele de plural „mase” şi „mese”, singularul „timp” are formele de plural „timpuri” şi „timpi”, singularul „curent” are formele de plural „curenţi” şi „curente”, singularul „timbru” are formele de plural „timbre” şi „timbruri”, singularul „ochi” are formele de plural „ochi” şi „ochiuri”, singularul „complex” are formele de plural „complexe” şi „complexuri”, singularul „raport” are formele de plural „rapoarte” şi „raporturi” şi, în fine, singularul „vis” are formele de plural „vise” şi „visuri”.

Vorbeam la începutul „Pastilei” de excepţia care confirmă regula în ceea ce priveşte substantivele cu plural dublu. Excepţia respectivă priveşte substantivul „roată”, ale cărui forme de plural - „roţi” şi „roate” - înseamnă acelaşi lucru. Diferenţa dintre ele nu este de sens, ci mai degrabă de nuanţă: „roţi” se foloseşte în mod obişnuit în exprimare, pe când „roate” apare în expresii din categoria „a pune beţe în roate” sau „a merge ca pe roate”.

Pentru amatorii de rarităţi, să precizăm că „roate” este în acelaşi timp forma de plural a lui „roată”, cu sensul de „unitate militară cu un efectiv aproximativ egal cu cel al unei companii”. Vom spune, aşadar, „E a treia oară că-mi dezumflă cineva roţile de la maşină”, respectiv „Antrenorul s-a plâns că federaţia îi pune beţe în roate” şi „Datorită investiţiilor făcute inteligent, afacerea merge ca pe roate”.