PASTILA DE LIMBĂ | Când e doisprezece și când e douăsprezece?

Dacă în primele trei episoade din 2017 am vorbit despre podiumul greşelilor de exprimare, din punctul de vedere al frecvenţei şi al gravităţii lor, a venit momentul să aruncăm o privire şi lângă podium, spune Radu Paraschivescu, realizatorul emisiunii „Pastila de limbă” de la Digi24.

Tarantula, noul animal de companie la modă printre români

Industria mineritului din România ajunge la fier vechi, furată bucată cu bucată. Acuzații grave la CEO Oltenia

Propunere a Ministerului: Elevii să-și schimbe locul în bancă în fiecare modul școlar

Circulație blocată în Timișoara. Un tramvai abia scos pe traseu, a deraiat

Un român a murit pe un şantier din Italia, după ce un zid s-a prăbuşit peste el

Suspiciuni de luare de mită: Procurorii DNA fac percheziții la Serviciul de Ambulanță Dolj și la Spitalul CFR Craiova

MAE: 22 de români, dispăruți după inundațiile catastrofale din Spania

Ce este o fermă de trolli, cum acționează și care este scopul lor

VIDEO Fiica lui Mircea Geoană, acuzată că și-a plagiat discursul după cel al nepoatei lui Donald Trump

Să vedem care este greşeala care merită, la figurat, desigur, o menţiune specială.

Poate surprinzător, poate nu, eroarea în chestiune ţine de folosirea unui numeral cardinal. Mai precis, a lui „doisprezece".

Să nu credeţi cumva că am de gând să invit la boicotarea acestui numeral sau la surghiunirea lui din limba română. Nici pomeneală. Sunt animat de intenţii curate, care, în cazul lui „doisprezece”, vizează folosirea lui DOAR acolo unde este cazul.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că numeralul cardinal doisprezece poate însoţi doar substantive de genul masculin: doisprezece pitici, doisprezece căţei, doisprezece copii, doisprezece strungari etc.

Când avem de-a face cu substantive de genul feminin sau neutru, politeţea faţă de limba română şi respectul faţă de regulile ei ne obligă să folosim forma de numeral cardinal „douăsprezece”, după cum urmează: douăsprezece domnişoare, douăsprezece ferestre, douăsprezece vitrine sau douăsprezece cămăşi (genul feminin), respectiv douăsprezece minute, douăsprezece scaune, douăsprezece puncte, douăsprezece clasoare (genul neutru). Iar aici încep problemele.

Citește inteligent cu Newsletter-ul Digi24.ro

Digi24.ro îți oferă posibilitatea să-ți alegi ce dorești să citești, când îți dorești

Abonează-te la Newsletter-ul Digi24.ro

Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro

Află mai multe

Mulţi vorbitori preferă să taie nodul gordian al acestui numeral şi să apeleze, spre a-şi face viaţa mai uşoară, la forma „doisprezece” (cu varianta ei colocvială „doişpe") indiferent de genul substantivului însoţit. Iar asta este o greşeală pe care, din păcate, o comit destui oameni de la care aştepţi corectitudine în exprimare, acurateţe şi rigoare. Mă refer la oamenii din mass-media, care, mai cu seamă în exprimarea orală, calcă foarte des în strachina lui „doisprezece”. Am auzit crainici de ştiri care spun, fără să le tremure vocea, „Doisprezece maşini au rămas blocate sub nămeţi” (variantă greşită), în loc de „Douăsprezece maşini au rămas blocate sub nămeţi” (variantă corectă).

Am auzit comentatori sportivi de la posturi TV cu pretenţii spunând „Gaz Metan Mediaş a acumulat doisprezece puncte” (variantă greşită), în loc de „Gaz Metan Mediaş a acumulat douăsprezece puncte” (variantă corectă).

În fine, am auzit moderatori ai unor dezbateri pe teme de actualitate spunând „Există doisprezece partide care au un rol mai mult decorativ” (variantă greşită), în loc de „Există douăsprezece partide care au un rol mai multe decorativ” (variantă corectă).

Chiar dacă pare greu de crezut, o asemenea greşeală e aproape la fel de gravă ca un dezacord. Sigur, „ei merge” în loc de „ei merg” sună mult mai prost şi reprezintă, crede lumea, o eroare incomparabil mai gravă. Însă asta doar aparent. De ce? Fiindcă „doisprezece scaune” în loc de „douăsprezece scaune” e tot un tip de dezacord. Atâta doar că nu e un dezacord de număr, ci de gen.

Se poate corija acest minus de exprimare? Cu siguranţă. Cum? Foarte simplu, prin recursul la logică. Iar logica ne arată că dacă spunem „Cornel are două creioane” şi nu „Cornel are doi creioane”, nu putem spune „Cornel are doisprezece creioane”, ci doar „Cornel are douăsprezece creioane”. E simplu. E elementar, dragă Watson.

La fel de simple ar trebui să fie reperele legate de oră sau de ziua din calendar. Când suntem întrebaţi cât e ceasul, răspundem „E ora două" (variantă corectă), şi nu „E ora doi” (variantă greşită, dar acceptată ca regionalism în anumite părţi din Ardeal). Or, dacă spunem „ora două”, e limpede că trebuie să spunem şi „ora douăsprezece”. Prin urmare, vom spune „Poştaşul a venit la ora douăsprezece şi un sfert” sau „Meciul a început la ora douăzeci şi două”. Chestiunea e valabilă şi în privinţa datelor calendaristice. Vom spune „Două februarie”, „douăsprezece aprilie” şi „douăzeci şi două august” (forme corecte), şi nicidecum „doi februarie”, „doisprezece aprilie” şi „douăzeci şi doi august” (forme greşite).

Nu uitaţi, aceste lucruri li se pot părea unora nişte erori pasabile, dar în realitate sunt dezacorduri în toată puterea cuvântului.