NOAPTEA MUZEELOR. Locul unde putem atinge exponatele
La Muzeul Țăranului Român, lucrurile stau fix invers: un proiect inedit - o „expoziție-șantier” - le dă vizitatorilor acces la mii de fotografii din Arhiva de Imagine. Din ele, pot selecta ce le place, astfel încât să-si alcătuiască, fiecare, propria expoziție, imaginându-și povești care leagă personajele fotografiate. Un experiment despre memorie, tehnici uitate, interacțiune cu trecutul și o relație mult mai liberă muzeu - vizitator. Așezați-vă, fotografiați, atingeți!
Când intri într-un muzeu, o faci, de regulă, cu un soi de precauție politicoasă: ești conștient că înăuntru te așteaptă piese valoroase, pentru care se cuvine să ai respect. Și de care ești sfătuit, prin afișe plasate strategic, să te ții la distanță. Interdicțiile care taie din elanul vizitatorului nu funcționează în cazul expoziției „Imaginea-martor”, organizată la Muzeul Țăranului Român.
„Proiectul acesta s-a născut, pe de-o parte, din curiozitatea noastră și entuziasmul față de Arhiva de Imagine, pe care și noi, cei care lucrăm acolo, o descoperim în fiecare zi. Și s-a născut și din felul în care concepția despre muzeu se schimbă. Noi nu am inventat, neapărat, un nou muzeu aici, oamenii care iubesc muzeele și care gândesc felul în care muzeele se schimbă merg foarte mult, astăzi, în această direcție: vizitatorul nu este numai un vizitator, este parte din muzeu. Adică ceea ce se întâmplă în sălile muzeului, interacțiunea dintre vizitator și obiectul muzeal, dintre vizitator și expoziții, aceea este parte integrantă din muzeu. Nu poți să mai chemi vizitatorul și să-i zici „Ok, acum tu stai liniștit, nu pune mâna pe nimic, eu îți arăt ceva și, la sfârșit, tu aplauzi sau nu aplauzi, pleci mulțumit sau nemulțumit, nu prea mă interesează, eu mi-am făcut treaba”, spune Simina Bădică, cercetător, curator al expoziției.
Legătura dintre muzeu și cel care îi deschide ușile a fost, prea multă vreme, rece și restrictivă. E timpul ca lucrurile să se schimbe.
„Muzeul contemporan este foarte mult despre interacțiune, despre ceea ce primești de la vizitator. Ceea ce încercăm noi să facem aici - sau să experimentăm, să punem în practică - este să ne transformăm și noi în receptor al creativității vizitatorului. Adică încercăm să nu mai fim noi tot timpul cei care spunem ce e important, ce e de reținut, ce e de văzut, ce e de știut, ci încercăm să tăcem puțin și să vedem ce are să ne spună vizitatorul”, adaugă Simina Bădică, cercetător, curator al expoziției.
Mai mult de 1.000 de fotografii au fost printate, fiecare în mai multe exemplare, și puse la dispoziția vizitatorului. Oricare dintre ele poate deveni exponat chiar cu ajutorul anonimilor care pășesc în sala dedicată. Selecția a avut la bază Arhiva de Imagine, o adevărată „Peșteră a lui Alladin” care adăpostește un tezaur vizual.
„Într-un fel, lucrul ăsta a fost destul de simplu de făcut, pe baza Arhivei de Imagine, care este așa, un izvor nesecat de minunății, și de surprize, și de întrebări, și de nedumeriri. Cum spuneam, și noi descoperim, aproape în fiecare zi, o imagine, o poveste, o legătură între două imagini, lucrurile sunt foarte vii acolo. Și-am încercat să transmitem puțin din această căutare pe care noi o facem încontinuu în Arhivă, să o păstrăm, cumva, în expoziție”, spune Simina Bădică, cercetător, curator al expoziției.
Muzeul Țăranului a moștenit, din fiecare perioadă a existenței sale, documente valoroase.
„Fiecare regim politic a lăsat o amprentă destul de serioasă asupra muzeului, ca instituție, și-atunci noi, în 1990, când Muzeul Țăranului s-a reînființat, am primit moșteniri de la muzeul lui Samurcaș, din perioada interbelică, de la Muzeul de Artă Populară, care a fost varianta comunistă a Muzeului de Etnografie, dar și de la Muzeul Partidului, care a fost muzeul care a locuit această clădire până în 89.Apoi există o parte foarte importantă de donații. Mulți pasionați de fotografie veche - deși noi nu eram, neapărat un muzeu de fotografie (care, după cum știm, nu există în România) - au început să doneze colecții foarte importante de fotografie veche, de clișee pe sticlă, către muzeul nostru. Și-apoi, a treia sursă foarte importantă de imagini este cercetarea proprie a muzeului din anii 90”, afirmă Simina Bădică.
„Imaginea-martor” nu este un experiment destinat exclusiv adulților. Dimpotrivă: expoziția este un instrument perfect pentru a exersa creativitatea copiilor. Și pentru a-i împrieteni cu muzeul.
„Pentru că ei, la vârsta asta, învață care sunt locurile plăcute și neplăcute. Și, dacă-i ducem cu de-a sila la muzeu, o să învețe că muzeul este un loc neplăcut și n-o să mai treacă pe-acolo în următorii 30 de ani”, spune Simina Bădică, cercetător, curator al expoziției.
Nu există acest risc la Muzeul Țăranului Român. Aici ți se întinde, prietenește, o mână și ți se cere la schimb doar imaginație.
„Uneori, nu trebuie să faci decât puțin, un pas spre vizitator, ca să-l atragi, să-l cucerești, să-i dai voie să simtă că ceea ce se întâmplă acolo i se adresează lui, că este important, că nu este doar spectator pasiv”, adaugă Simina Bădică.
Cei care au trecut pragul expoziției au simțit că limitele sunt opționale, astfel că au transformat imaginile vechi de un secol în povești personale. Orice vizitator a devenit, astfel, un artist care expune într-o insituție prestigioasă.
„Noi, când am vernisat expoziția, acum trei săptămâni, peretele acesta era gol. Și l-am lăsat intenționat gol - ăsta este alt lucru care se întâmplă în muzee, totul este foarte plin, nu există întrebări fără răspuns, nu există spații goale, totul este foarte clar și definitiv. La noi este puțin invers: am avut un perete gol la vernisaj și am spus noi că expoziția, atunci când o închidem, de-abia atunci va fi gata”, spune Simina Bădică, cercetător, curator al expoziției.
Fiecare mini-expoziție personală poate fi văzută pe întreaga durată a evenimentului. Vă puteți antrena sensibilitatea, curiozitatea și intuiția, la Muzeul Țăranului Român, până pe 3 iulie.
Citiţi şi:
GALERIE FOTO. Cum să petreceți altfel noaptea de sâmbătă spre duminică
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
