„Niveluri” sau „nivele”? Cum le folosim corect

Scriitorul Radu Paraschivescu vorbește despre o confuzie des întâlnită în limba română: adesea, substantivul „nivele” este folosit în loc de „niveluri”.

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Amendă uriașă: 45.000 de lei pentru un timișorean care a dat foc deșeurilor în spatele curții

Rafael Nadal s-a retras

Radu Paraschivescu explică:

Există în limba română o serie de substantive care sunt perechi de masculin şi feminin: artist-artistă, muncitor-muncitoare, profesor-profesoară etc. Există şi substantive fără legătură între ele şi care pot părea perechi de acest gen, dar nu sunt. Iată şi câteva asemenea perechi care seamănă, dar nu răsar: foc-focă, limb-limbă, colon-coloană, coc-cocă, sudor-sudoare, cocoş-cocoaşă etc.

Pe lângă ele, există o pereche de cuvinte la care apare destul de des o problemă. Care sunt cuvintele? „Nivel” şi „nivelă”. Care este problema? Confuzia pe care o fac unii vorbitori între pluralul unuia şi pluralul celuilalt. Mai precis, felul în care folosesc pluralul „nivele” în locul pluralului „niveluri” în situaţii în care substantivul în discuţie are forma de singular „nivel”.

Să privim lucrurile mai de aproape, ca să vedem de unde vine confuzia.

Nivelul este definit drept „înălţimea la care se găseşte un punct, o linie sau o suprafaţă a unui loc sau a unui obiect în raport cu un plan orizontal dat”. Din punct de vedere geologic, prin nivel se înţelege o „zonă geologică sau o subdiviziune stratigrafică a etajelor şi a subetajelor, care se distinge prin fosilele caracteristice pe care le conţine”. În accepţia legată de fizică, biologie, medicină şi chimie, un nivel reprezintă „valoarea intensivă a unei mărimi în raport cu o valoare de referinţă”. La figurat, sensul termenului „nivel” este de „stadiu”, „grad”, „fază”, „treaptă” sau „etapă”. Nivelul de trai, de pildă, constă în „gradul de satisfacere a nevoilor materiale şi spirituale ale populaţiei unei ţări, ale unor clase sau ale unei persoane în condiţii istorice date” (prezint scuze pentru limba de lemn a definiţiei, dar aşa am găsit-o în dicţionar).

Iată şi alte contexte în care se poate folosi substantivul „nivel”:

„Fratele meu a ajuns la un nivel de exprimare surprinzător de bun pentru vârsta lui”. Sau: „Nivelul de alcool în sânge pe care-l avea şoferul oprit de echipajul de poliţie era nepermis de mare”. Sau: „Din cauza ploilor, apele au urcat la un nivel îngrijorător” (aici „nivel” are sensul de „cotă”). Sau: „Raionul de confecţii pentru copii se află la nivelul trei al magazinului” (aici „nivel” are sensul de „etaj”).

Forma de plural a substantivului neutru „nivel” este „niveluri”, ca în exemplele: „Blocurile cu patru niveluri (sau cu patru etaje) sunt cele mai sigure din punct de vedere seismic” şi „Oficialităţile din cele două ţări au stabilit relaţii la mai multe niveluri”.

La rândul ei, nivela este „un instrument de verificare a orizontalităţii unei piese, a unei maşini sau a unei instalaţii, sau de verificare a verticalităţii unui perete în curs de construire”. În limbajul constructorilor, acest instrument se mai numeşte şi „poloboc”. Instrumentul este format dintr-un tub umplut cu un lichid în care s-a lăsat un spaţiu gol - aşa-numita „bulă de aer”, motiv pentru care instrumentul se mai numeşte şi „nivelă cu bulă de aer”.

În afara acestui instrument, mai există unul care se cheamă nivelă topografică (sau nivelă geodezică, sau nivelă optică, sau nivelă cu lunetă sau nivelmetru) şi care se foloseşte la măsurarea directă, pe teren, a diferenţei de înălţime dintre două puncte. Această nivelă se instalează pe un trepied, iar cu ajutorul ei se calculează înălţimea reală şi precisă a unui munte, a unui deal sau a unei pante.

Forma de plural a substantivului feminin „nivelă” este „nivele”, ca în exemplele: „Magazinul unde se vând nivele cu bule de aer s-a mutat pe altă stradă” şi „Studenţii au luat trei nivele topografice şi le-au montat în vederea măsurătorilor din cursul după-amiezii”.

Cum spuneam la început, confuzia apare când vorbitorii neatenţi sau neştiutori folosesc pluralul formei de feminin în relaţie cu singularul formei de neutru. Cu alte cuvinte, când spun sau scriu „nivele” în loc de „niveluri”. Eroarea e veche şi apare uneori unde nu te aştepţi. De exemplu, în lumea editorilor de carte. Există un volum de politică externă, altminteri foarte bun, pe care l-au scris americanii Michael Beschloss şi Strobe Talbott şi care se intitulează în engleză „At the Highest Levels”. În româneşte ea ar fi trebuit să se cheme „La cele mai înalte niveluri”, dar, dintr-o scăpare cu totul regretabilă, a ieşit pe piaţă cu titlul incorect „La cele mai înalte nivele”. Adică „la cele mai înalte poloboace”, dac-ar fi să facem o înlocuire în glumă. Prin urmare, vă invit să ţineţi cont că pluralul lui „nivel” este „niveluri”, iar pluralul lui „nivelă” este „nivele”. Niciodată altfel.