INTERVIU. Cristian Mungiu: Selecția la Cannes e cumva mai relevantă decât premiile de la sfârșit
2007 a fost anul în care un român a obţinut, pentru prima şi deocamdată singura dată, cel mai mare premiu în Competiţia Oficială de la Cannes: Palme d'Or! Numele său - Cristian Mungiu, iar filmul care avea să pună ţara noastră pe harta cinematografiei mondiale - „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile".
5 ani mai târziu, Cristian Mungiu aducea un nou premiu în România. Lungmetrajul sau „După Dealuri” a primit la Cannes premiile pentru scenariu şi interpretare feminina.
Anul acesta, „Bacalaureat", cel mai nou film al lui Cristian Mungiu, a fost selectat în competiţia oficială de la Cannes, iar cinefilii de pe Croazetă l-au putut urmări joi seara, în premieră internaţională. A fost o dublă premieră, dacă ne gândim că proiecţia a avut loc, simultan, atât la Palaies des Festivals de la Cannes, cât şi la Sala Palatului din Bucureşti, unde s-a strâns un public uriaş: în jur de 4.000 de oameni.
Cristian Mungiu se întoarce la Cannes cu un film despre criza existenţială a unui tată şi a societăţii în care trăieşte. „Bacalaureat” spune povestea lui Romeo, interpretat de Adrian Titieni, un doctor dintr-un mic oraș de provincie care trebuie să decidă care e cea mai bună cale de urmat pentru copilul lui.
„Bacalaureat” a fost inclus, de publicaţia Hollywood Reporter, pe lista numită „Cele 21 de filme de festival de care se va vorbi anul acesta la Hollywood”. Jurnaliştii de peste Ocean spun că filmul lui Cristian Mungiu este „o privire clinică asupra traiului în România contemporană.”
Despre „Bacalaureat”, Cristian Mungiu spune: „E vorba deopotrivă și despre un părinte și despre un copil și despre niște relații, și despre un examen, examenul fetei, dar și despre examenul lui. Până la urma, filmul vorbește despre o vârstă, despre ce se întâmplă atunci când constați că mai mult din viața ta e deja în urma ta decât mai e înainte și cam ce fel de sens poți da vieții tale atunci... De fiecare dată într-un asemenea moment încerci să-ți folosești experiența de viață și înțelepciunea, iluzionându-te că ai putea să o folosești pentru copilul tău. Să i-o transferi cumva ca să nu facă greșelile pe care le-ai făcut tu acum, când te uiți înapoi, evident că e o iluzie asta, nu se poate, dar când faci un film care are în centru o relație cumva și un moment din viața nu e vorba doar despre părinte sau despre copil. Filmul cuprinde și punctul lui de vedere asupra vieții dar și punctul de vedere asupra vieții a celorlalte personaje, inclusiv al celor de vârsta fetei din film, adica în jur de 18 ani”.
Legat de provocările creării unui film despre actualitatea zilelor noastre, regizorul afirmă, printre altele: „Îmi doresc în final să fac filme pentru spectatori, nu pentru critică sau pentru festivaluri. Eu mă străduiesc să am un film destul de complex care să poată fi interpretat în multe feluri. Pentru mine cel mai important e nivelul personal și uman. Pe mine ce mă interesează e nu să expun aceste realități pe care le cunoaștem cu toții, ci să văd care e raportul lor moral cu, de exemplu, valorile pe care decizi că trebuie să le transmiți copilui tău într-o societate ca cea de astăzi”.
Despre așteptările pe care le are atunci când participă cu al treilea lungmetraj la Cannes, Cristian Mungiu a declarat: „Nu e bine să ne rapotăm atât de mult la succesul filmului gândindu-ne la premii. Nu e foarte fair să facem asta și să punem presiune pe filme. Selecția la Cannes în sine e cumva mai relevantă decât premiile de la sfârșit. Faptul că cineva alege 20 de filme din 1800, calitatea celor care aleg filme la Cannes e cumva mai just și mai valoros, mai prețios decât faptul că 7 oameni din juriu sau 9 ierarhizează filmele alea într-o ordine. Aș vrea să ne eliberăm de ideea asta că Cannes este o olimpiadă și că fimele sunt niște atleți și fug și cel care trece primul cu pieptul e mai bun decât celălalt, pentru că nu se întâmplă așa”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
