Filmele anului 2015
Al patrulea film din seria „Mad Max", regizat de George Miller, a reuşit să surprindă toate aceste schimbări.
George Mihalcea, jurnalist: Este un statement împotriva celor care dețin resursele, împotriva monopolurilor, unei societăți de consum care vinde Aqua-Cola.
Irina Trocan, critic de film: E un film feminist, e un film ecologist, e un film anticapitalist sau așa... Încearcă să convingă cetățenii că nu au nevoie de apă. Lăsați-ne apa nouă și voi stați pe aici prin preajmă, că ne ocupăm noi.
George Mihalcea, jurnalist: Posibilitatea asta de a interpreta ba într-o cheie feministă, consumeristă, socială, nu-i așa.
Irina Trocan, critic de film: E interesant că Furiosa e o eroină de acțiune, știi foarte puține despre ea, nu trebuie să fie cumva clasificată că uite e o femeie specială, pentru că e traumatizată sau pentru că are nu știu ce poveste în spate. Are secvențe foarte clare în care arată că ea deține puterea. Cum e secvența cu pușca. Adică el încearcă de două ori și ratează și până la urmă preia controlul și îi spune că OK, dacă vrei să ne înțelegem, lasă-mă pe mine. Pur și simplu trebuie să supraviețuiască. Nimănui nu-i e bine. Vorbim de un film care are un decor postapocaliptic, nu există apă, nu exista confort și e greu și pentru Max, dar e greu și pentru ea și trebuie să găsească un fel de a scăpa.
George Mihalcea, jurnalist: O poveste stilizată, ușor de înțeles, care să se bazeze exclusiv pe partea asta vizuală.
Irina Troca, critic de film: Relația între Max și Furiosa e una feministă, chiar dacă nu sunt două femei caracterizate una față de cealaltă. Ei doi se susțin reciproc, se scot din pericol.
În acest an, tot mai multe actriţe de la Hollywood s-au declarat feministe. Meryl Streep a sponsorizat un atelier scenaristic exclusiv pentru femei. Jennifer Lawrence a luptat pentru ca actriţele şi actorii să fie plătiţi la fel. Noul film „Star Wars” are ca protagonistă o femeie. Iar actriţa de comedie Amy Schumer a întors pe dos tiparele comediilor romantice cu „Trainwreck”.
Irina Trocan, critic de film: Mi se pare că din punctul de vedere al reprezentării femeilor, dacă e ce aștepta toată lumea, e un an foarte interesant.
Unul dintre favoritele la Oscarurile 2015 este „Carol”, o poveste de dragoste între două femei.
George Mihalcea, jurnalist: Are toate datele, de la un regizor Todd Haynes, până la Cate Blanchett.
Irina Trocan, critic de film: E un film cu două actrițe foarte mișto, care au roluri dezvoltate, în care chiar pot să-și etaleze talentul și e făcut de un bărbat gay. Filmul are loc în anii '50, care în istoria Americii sunt cei mai conservatori ani. O femeie din vremea aia putea să spere doar să stea la cratiță și aia e tot. Și mi se pare interesant că e și ușor într-un fel de minimizat. Poți să crezi că e doar despre un cuplu de lesbiene, și că bărbații au dreptatea lor să fie îndragostiți de ele. Chiar dacă ai în continuare o mentalitate conservatoare vizavi de femei și cum ar trebui să se comporte în iubire, poți să urmărești filmul ăsta și să te emoționezi.
În privința filmelor independente, producţia horror „It Follows”, lăudată de majoritatea criticilor, a avut ca protagonistă o eroină inteligentă şi plină de resurse.
Irina Trocan, critic de film: „It Follows”, un film care a făcut senzație anul ăsta. A avut premiera la „Semaine de la Critique” și după aceea a fost preluat la „Sundance”. Practic „It Follows” are o eroină care e urmărită de o chestie. De un monstru care își schimbă identitatea.
Producţia Pixar „Inside Out” a devenit deja un clasic. Este povestea emoţiilor, mai ales Bucuria şi Tristeţea, din mintea unei fetiţe. Dar animaţia are un impact major şi dincolo de lumea filmului. Acum este folosită de psihologi şi de profesori în şcoli, pentru a-i învăţa pe copii să-şi înţeleagă mai bine sentimentele şi modul în care le funcţionează mintea.
George Mihalcea, jurnalist: Este un excelent mic manual de explicare a emoțiilor la nivelul de înțelegere al copiilor și nu doar.
Producţia science-fiction „Ex Machina” duce genul de filme despre inteligenţa artificială la un nou nivel. Şi propune o relaţie foarte interesantă între un geniu şi creatia sa, un robot.
Irina Trocan, critic de film: „Ex Machina” e un film cu un inventator nebun, nu-ți dai seama de la început că e nebun. Ne face să regândim puterea. Adică dacă roboții sunt inteligenți, chiar dacă locul lor era de jucării sau așa, de ce nu le-am recunoaște umanitatea?
La capitolul „experimental”, câţiva regizor indie s-au jucat în acest an cu unele dintre cele mai întâlnite convenţii cinematografice. În Germania a apărut „Victoria”, un thriller de două ore cu o singură secvenţă, cu nicio tăietură la montaj. Dar cadrul nu este fix, ba dimpotrivă!
George Mihalcea, jurnalist: Totul foarte bine dozat, iar această filmare continuă care te prinde de la început și te ține acolo e foarte bine construită. Camera urcă pe acoperișurile din Berlin, coboară în cluburile de noapte, se plimbă prin toate cafenelele. E o călătorie fabuloasă.
Britanicul Jonathan Glazer a filmat în condiţii neobişnuite producţia „Under the Skin”. Actriţa principală, Scarlett Johansson, a condus o dubă plină de camere video ascunse. Şi a agăţat autostopişti - oameni normali. Rezultatul? Un film experimental care merită văzut.
George Mihalcea, jurnalist: Scarlett Johansson se plimbă prin Scoția și agață autostopiști.
Irina Trocan, critic de film: Scarlett Johansson e o extraterestră, nu știe nimic despre pământ și primul lucru pe care-l învață, talent descoperit, e să flirteze.
La capitolul filme româneşti, câţiva regizori au încercat lucruri noi! Radu Jude a fost premiat la Berlin pentru „Aferim!”, o producţie care abordează rasismul într-o cheie proaspătă.
Irina Trocan: Mare parte din „Aferim!” e văzut ca un film antirasist. Si un film cu primul protagonist rom al României, probabil din totdeauna.
Iar „Lumea e a mea”, de Nicolae Constantin Tănase, şi „Autoportretul unei fete cuminţi”, de Ana Lungu, se numără printre puţinii cineaşti români care spun poveşti despre femei.
Irina Trocan, critic de film: În primul rând că în cinema-ul românesc poveștile bărbaților aveau centrul atenției. „Autoportretul unei fete cuminți” mi se pare că este evident de ce e film feminist: pentru că are o eroină, ca-n multe situații din viață, dar nu multe situații din film, nu e soția cuiva, mama cuiva, nu se definește prin raport cu altcineva.
2015 a fost un an al schimbării atât în România cât și peste Ocean. În materie de filme, avem speranța că Anul Nou ne va aduce aduce experiențe memorabile în cinematografe.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
