„O mică citadelă universală”. Astfel descria faimosul Jean Bart Sulina de altădată. În perioada de înflorire maximă, populația orașului depășea 20.000 de locuitori. Astăzi, doar 3.000 de oameni mai trăiesc aici. Clădiri de patrimoniu, care au supraviețuit bombardamentelor, au fost distruse de nepăsare. Poveștile uimitoare ale unui oraș care trăiește din amintiri, la Digicult, sâmbătă, de la ora 14.30.
Mai nimic din ce se poate vedea astăzi nu spune povestea Sulinei înfloritoare de altădată. Odată cu înființarea Comisiei Europene a Dunării, organism care a reglementat libera circulație, sub supraveghere internațională, orașul a cunoscut o dezvoltare fără precedent. La sfârșitul secolului al XIX-lea, 27 de naționalități conviețuiau aici. Cel mai răspândit grai era cel grecesc, prima limbă oficială - franceza.
În 1870, Sulina capătă statut de porto franco, port internațional liber, fără taxe și impozite. Fotografiile de la început de secol XX ne înfățișează orașul, în epoca sa de glorie.
Maria Sinescu, conservator de monumente istorice: S-a construit uzină de apă, uzină electrică, spital central în spatele farului, un dispensar. Mai apoi s-au construit 9 agenții consulare, sediul Poliției. 1.186 de case s-au construit pe malul Dunării. Pe faleză, mai exact. 157 de prăvălii au existat în Sulina, 3 mori, 4 tipografii, teatru cu 300 de locuri.
Sergiu Iosipescu, doctor în istorie universală: Într-o stare avansată de degradare. Și, din păcate, cu o lipsă acută de proiecte de perspectivă.