DIGICULT. „Robin Hood de România”, hoțul de buzunare ajuns erou de roman
Când vine vorba despre Bucureștiul interbelic, ne gândim la Micul Paris, la orașul cosmopolit și progresist, prietenos cu artiștii și elitele.
Dar Capitala a avut, atunci ca și acum, partea ei întunecată. Periferia era raiul găștilor de cartier și al infractorilor de tot felul. „Și astăzi, în București, precum și atunci, în perioada interbelică, sunt zone sociale care rămân ușor insalubre”, a spus Adrian Majuru, istoric și autorul romanului „Tata Moșu”.
Din acest decor deloc atrăgător a apărut Ion Ștefănescu: un hoț de buzunare extrem de priceput, ajuns celebru în epocă. În anul 2015, infractorul cunoscut sub numele de scenă „Tata Moșu” a devenit erou de roman grafic. Poate părea ciudat, însă antieroul de acum aproape un veac a fost un personaj fascinant.
„Studiul nostru de caz este, de fapt, un caz studiat la mijlocul anilor 30 de un medic legist, Ioan Stănescu, după ce Poliția a reușit să prindă, cu foarte mare greutate, și după mai bine de un deceniu, un hoț de buzunare pe care îl tot alerga prin București și prin țară, porecla lui fiind Tata Moșu”, a povestit Majuru.
Foarte interesat de parcursul personal și profesional al hoțului de buzunare, profesorul Stănescu l-a studiat îndeaproape și a publicat o lucarare intitulată „Furtul profesional și furtul sportiv”, premiată de Academia Română în anul 1935.
„Așa a ajuns la noi Tata Moșu, care a fost integrat de mine într-o poveste care lipsea din lucrarea academică, și anume cadrul social, detaliile legate de viața unui om obșnuit, care se naște dintr-o familie din zona medie a societatății, deci câștigau bine - tatăl fiind avocat -, dar părinții se despart și avem un traseu care nu ne este străin nici astăzi, pentru tinerii și adolescenții aflați în astfel de situații prin Colentina, Berceni, Pantelimon etc”, a mai spus istoricul.
Graficianul Mihai Ionuț Grăjdeanu, autor de bandă desenată, a primit cu entuziasm propunerea de a ilustra romanul despre Tata Moșu. „Mi s-a părut o poveste interesantă, parcă se potrivea pentru un roman grafic, dar și pentru un film! Și am zis "Hai să mă aventurez și încep să lucrez la acest proiect!”, a spus Mihai.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Pentru un desenator, munca la un astfel de roman implică o mulțime de... complicații și aventuri. Documentarea a cuprins atât cercetarea de la Penitenciarul Văcărești, cât și numeroase publicații și fotografii ale epocii.
„Artistul trebuie să intre în întreg universul, nu numai în pielea personajului principal. Și chiar practică anumite tehnici: în timp ce desenează, simte reacția personajului care e desenat, zâmbește în același timp cu personajul, se întristează la fel. Intră în poveste, se antrenează pentru ceea ce va urma”, a spus Grăjdeanu.
Ceea ce a urmat în viața lui Tata Moșu, după divorțul părinților, a fost un parcurs inedit: s-a apucat de furt pentru a supraviețui, apoi, la maturitate, printr-o serie de întâmplări neobișnuite, a ajuns în înalta societate a Bucureștiului. Și chiar s-a dat drept un avocat faimos, cu care semăna foarte bine. A deprins manierele elegante și a trăit, o bună bucată de timp, printre cetățenii respectabili ai orașului.
„A reușit să se integreze în zona cosmopolită, documentându-se prin fiecare clipă trăită în preajma acestei lumi, dorindu-și a fi unul dintre ei, până la substituire, chiar”, a mai spus Majuru.
Romanul grafic Tata Moșu spune povestea unui antierou... bun: fura de la bogați și împărțea prada săracilor. „E un fel și de Robin Hood al perioadei interbelice”, a spus Mihai Ionuț Grăjdeanu. Povestea eroului atipic, infractor recidivist care și-a depășit limitele, păstrează, la decenii după dispariția acestuia, ceva din misterul de atunci.
„Este adevărul istoric în proporție de 90%, 10% este ficțiune. Însă cel mai interesant este să lăsăm la latitudinea cititorului să descopere ficțiunea”, a spus Adrian Majuru.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
