DIGICULT. Nora Iuga: Bărbații efeminați au nevoie de femei inteligente

„Femeile sunt mai bovarice și dacă te întrebi ce citesc, ai sa vezi că citesc mai mult romane de dragoste sau se uită la telenovele, mai mult decât bărbații, tot pentru că sunt mai sentimentale, tot pentru că au alte organe decât bărbații și pentru că mai devin și mame”, explică Nora Iuga în interviul acordat emisiunii „Digicult”.

Deși scrie de peste patru decenii, Nora Iuga a debutat târziu în proză. Romanul „Sexagenara și tânărul" spune povestea unei iubiri neconvenționale, dintre o femeie în vârstă și un bărbat mai tânăr. Cartea a avut mare succes la public datorită subiectului controversat.

„(...) Adică toată cartea este desfășurarea unui sentiment erotic între o femeie trecută de 60 - care nu ajunge la capăt, evident - între o femeie trecută de șaizeci și un bărbat de 35, care erotism se manifestă din ce în ce mai accentuat și mai tulburător numai prin discuție, adică este un fel de amor sau de acuplare chiar între un bărbat și o femeie în care finalul nu se poate realiza. Și atunci e o formă perversă, pentru că se face o mutație de la legătura trupească, la legătura prin cuvinte. Și poate că asta atrage. Este cumva o iubire în spirit, dar mai mult decât o iubire, nu este o iubire între doi intelectuali, este chiar dorința de a atinge un soi de culme erotică prin cuvânt”, explică autoarea.

Armele seducției

Protagoniștii din „Sexagenara și tânărul" se lasă seduși reciproc. Întrebată care sunt „armele” lor, Nora Iuga spune că un bărbat poate să fie de o seducție irezistibilă numai prin inteligență ieșită din comun.

„Femeile, la rândul lor, pot să seducă prin inteligență foarte tare, dar numai o anume categorie de bărbați. În general, bărbații efeminați, bărbații care se simt mai slabi, au nevoie de femei inteligente. Pentru că inteligența presupune și talentul de a conduce, de a dirija. Cei care sunt mai slabi, timizi, deci de asta ziceam efeminații, cred că preferă femeile inteligente care le impun și care îi pot conduce. Aștilalții, genul macho, preferă mai degrabă o femeie mai sfioasă, mai prostuță, mai naivă, care li se supun și care îi servește în cele din urmă. În general, seducția are și trăsătura asta, de a fi altfel decât ceilalți, indiferent pe ce cale. Pentru mine cel puțin, seducția este neasemănarea, adică să nu semeni cu nimeni dacă se poate”, mărturisește Nora Iuga.

Romantismul nu este o invenție modernă, crede Nora Iuga. Din contra. E vechi de când lumea. „Eu cred că și în antichitate existau tipi romantici. Și tipi care nu aveau nicio legătură cu romantimsul. Cred că și în comuna primitivă, printre acei oameni care nouă ni se par acuma, privind în urmă, niște brute, cred că existau unii mai delicați sau unii care când vedeau luna pe cer, le plăcea și cine știe ce tulburări interioare aveau”, spune scriitoarea.

Opt ani de interdicție în timpul comunismului

Nora Iuga nu s-a ferit niciodată să spună lucrurilor pe nume, dar în perioada comunistă a avut de suferit din această cauză. „Adică exact perioada în care sexualitatea a fost cultivată în exces în țările din Occident, adică începând cu o explozie foarte intensă. În Nord, în țările nordice, Suedia, Norvegia, Danemarca, acolo a explodat la început cu mare intensitate. Însă sexualitatea a prins foarte mare teren și la noi a pătruns mult mai greu. Pentru că eu am avut totuși opt ani de interdecție de publicare în care nu am avut voie să semnez absolut nimic. Am fost scoasă din librării, din biblioteci, iar ei au motivat această interdicție prin faptul că literatura mea ar fi impregnată de un erotism morbid. Ei socoteau probabil că orice aluzie la sexualitate nu merge la noi în țară pentru că e otravă pentru tineret”, rememorează Nora Iuga.

După 1989, „tinerii poeți, bineînțeles, văzând că exprimarea a devenit liberă, au atcat în primul rând acele zone și acele subiecte care au fost total interzise în timpul comunismului. Șia ceste două direcții pe care s-a bătut monedă foarte tare de către tinerii poeți, mai ales, dar și prozatori imediat după Revoluție, a fost pe de o parte sexualitatea, care a ajuns la un moment dat în exces, și misticismul, adică poezia religioasă care și ea a apărut foarte, foarte accentuat și la foarte mulți tineri”, arată scriitoarea. Ea spune că acum, această tendință s-a mai atenuat. „Deja de mult s-a mai atenuat goana asta după o sexualitate care era puțin prea dură. Friza ușor insuportabilul la un moment dat”, apreciază Nora Iuga.

Nora Iuga crede în instinct

Nora Iuga trăiește, așa cum a facut o viață întreagă, urmându-și instinctul.

„Într-adevăr cred mai mult în instinct decât în rațiune, pentru că se pare că rațiunea ne-a dus la niște descoperiri uluitoare (...) În general însă rațiunea mie mi se pare și un dușman, pe undeva.Tocmai prin faptul că își arogă o asemenea putere, încât ajunge să se creadă superioară, nu numai instinctului, dar ajunge să se creadă superioară naturii. Și în ultimă instanță superioară creatorului, a Demiurgului, dacă cineva mai cred în demiurg. Eu cred că tot cosmosul, tot universul este de fapt un mecanism extraordinar reglat, adică un creier uriaș reglat, și care funcționează perfect. Iar instinctul este un atribut esențial a tot ce a creat acest creier viu ce există viu în natură”, explică scriitoarea.

În ciuda faptului că în curând va împlini 82 de ani, Nora Iuga rămâne una dintre cele mai tinere voci ale literaturii române. Ea nu vrea sa renunțe sub nicio forma la onestitate, indiferent de consecințele pe care le atrage această decizie.