DIGICULT. Mihai Șora și Nora Iuga, o prietenie cât un secol
O prietenie profundă, sinceră, care durează de o viaţă. Este ceea ce îi leagă. Filozoful Mihai Şora şi poeta Nora Iuga, două personalităţi puternice ale României de astăzi. Doi oameni liberi, sensibili, două destine-model.
„Pe Dumnezeu l-aş putea ierta, dacă nu există. Dar dacă, totuşi, există, mă tem că aş avea prea multe să-i reproşez. Sper, încă, să găsesc altceva dincolo de lumea aceasta și dincolo de moarte. Dar ce anume?”. Sunt cuvintele scriitorului şi filozofului francez Jean d'Ormesson. Scrierile sale celebre au abordat, timp de peste jumătate de secol, o temă esenţială pentru autorul francez: existenţa lui Dumnezeu. Pe Jean d'Ormesson, filozoful Mihai Şora l-a admirat întotdeauna. A fost un model de civilitate, bun-simţ şi deschidere, un spirit ludic şi blajin. Odată cu moartea sa, s-a mai stins o lume, scria Mihai Şora.
„Nu ştiu dacă lui Dumnezeu trebuie să-i reproşăm ceea ce este de reproşat. Dar intermediarilor, fără îndoială că da. Celor care se servesc de numele Lui şi vorbesc în numele Lui, aşa zicând ca reprezentându-l. Aici trebuie să fim foarte atenţi şi să ciocănim să vedem dacă sună fals sau nu sună fals”, crede Mihai Șora.
„Pe la vârsta de 16 ani, începusem să scriu un roman, nu scrisesem poezii încă, şi acolo era vorba despre o femeie care moare de cancer la 40 de ani şi eram convinsă că eu sunt persoana aceea. Dar lucrurile se schimbă cu vârsta. Chestiunea asta cu Universul pe care a spus-o Şora că a simţit-o de când era un copilaş de 1 an jumate - 2 ani, trântit acolo, în câmpul acela. Eu revelaţia asta cu Universul am avut-o de când am început să îmbătrânesc destul de mult”, mărturisește poeta Nora Iuga.
Noiembrie 2017. Reporterul se află acasă la Nora Iuga: „I-aţi scris aici domnului ...Dragul meu Mihai Şora...”
Nora Iuga: „Da, păi am fost colegi de birou şi mi-a făcut şi o prezentare la o lansare de carte după care am primit interdicţie de publicare - dar nu din cauza lui Şora - dar s-a nimerit aşa. Suntem foarte buni prieteni”.
Prietenia dintre Nora Iuga şi Mihai Şora a început în urmă cu jumătate de secol, atunci când aceştia erau colegi la Editura Enciclopedică. Vremurile s-au schimbat, odată cu noile tehnologii. De aceea, pentru că se văd rar, cei doi îşi transmit mesaje în spaţiul online, pe reţeaua socială.
„Dragă Nora,
pe unde umbli?
Te tot caut la numărul cu 021.
Și nu răspunzi.
- Când
yellow submarine coboară spre eșafod
trebuie să stai acasă
în garsoniera poeziei
resemnată
exersând.” (sursa: Facebook - Mihai Şora, 4 ianuarie 2018)
Reporter: Ştiţi că de ziua dumneavoastră acum, a scris pe Facebook că v-a sunat pe numărul de fix şi n-aţi răspuns şi a scris foarte frumos despre dumneavoastră.
Nora Iuga, poetă: „Da, mi-a citit cineva şi pe urmă am scris şi eu pe Facebook-ul meu ceva despre el, cred că tot atât de frumos, dar de Crăciun mi-a cântat la telefon o colindă”.
„Tu ești în același timp și deasupra noastră, dar și în rând cu noi... și atunci mi-am zis, iată o posibilă definiție a omului care rămâne EL în orice situație. De asta te-am numit în gândurile mele Ferrante Palla, om liber! Cînd îmi arăți că eu reprezint ceva pentru tine, dragul meu Mihai Șora, pentru mine e infinit mai mult decât un Nobel.” (sursa: Facebook - Nora Iuga, 7 ianuarie 2018)
De curând, cei doi prieteni s-au întâlnit în cadrul Conferinţelor Teatrului Naţional. În centrul atenţiei, proiecţia unui film realizat de Luiza Şora, soţia filozofului: „A fost odată un copac”, un film-poem, aşa cum l-a numit Nora Iuga. Dar şi un colaj de gânduri ale unei personalităţi extraordinare.
Nora Iuga, poetă: „Este un om care trăieşte extraordinar de intens la această vârstă. Mihai Şora este absolut un fenomen. Cu o luciditate fantastică, dar e foarte interesant că spunea lucruri din care puteai să tragi concluzia că e filozof şi că e un om care cugetă, c-a vorbit despre cugetare. Mi s-a părut că am în faţă în acelaşi timp un extraordinar poet, adică el are o filozofie de poet. El nu face parte dintre acei filozofi cu sistem, el face parte din filozofii poeţi, care n-au sistem şi care vorbesc liber oarecum, sub imperiul harului sau al inspiraţiei, cum a fost Blaga, cum a fost Nietzsche, şi probabil mulţi alţii, cum a fost Cioran. (...) Şi din cauza asta cred că m-am ataşat imens de el şi m-a surprins să văd după atâţia ani de zile că nici el nu m-a uitat”.
Mihai Şora, filozof: „Fireşte că mă ghidez după inimă, pentru că o am. Şi bate încă. Dar încerc să şi luminez cu ce ştiu, ce aflu, şi să mă ţin la curent cu informaţii proaspete, ca să-mi controlez bătăile inimii, nu? Să ştiu pentru ce, pentru cine, împotriva cui, de ce trebuie să mă apăr ş.a.m.d. Sunt, deci, în acelaşi timp, cu ochii deschişi şi urechile ciulite. Încerc în general să mă ţin la curent cu ce se întâmplă în ţara asta, nu? Ies mai puţin în public, stau public, stau mai mult între patru pereţi cu ochii pe hârtie, scriind, şi deci trebuie să mă interesez şi eu să aflu. Şi aflu. Acum, din fericire, Luiza este un foarte bun conducător de informaţii între ce se întâmplă în lume şi mine. În măsura în care sunt la curent, sunt sensibil, şi în măsura în care mă doare, ţip, nu? Şi, din păcate, am foarte multe sau mult mai puţine prilejuri, în orice caz, ca să spun Vai, Doamne, ce bine e!”.
„Dacă din viaţa românească a ultimilor ani ar fi ceva de transmis mai departe, scria Mihai Şora pe pagina sa de Facebook, atunci deşteptarea civică a tinerilor este cea care ar trebui să ne fie prezentă în minte, ori de câte ori ne încearcă disperarea sau lehamitea”.
Astfel de mesaje, transmise în spaţiul virtual, au devenit un reper moral pentru zecile de mii de oameni care îl urmăresc pe filozof pe pagina sa oficială. Cei mai mulţi dintre ei sunt tineri cărora Mihai Şora li se adresează cu „Bună dimineaţa, copii!".
„Ar trebui să stau într-o legătură mai directă şi să le aflu păsurile. Mi-e foarte greu să am până în cele mai mici detalii o vedere foarte exactă a ceea ce se întâmplă. Cu toate că vederea acută a Luizei mă ajută foarte mult, foarte mult, să mă descurc în hăţişurile realităţii în care trăim în momentul de faţă. Sunt alături de cei care vor binele, sunt împotriva celor care fac răul, chiar dacă uneori o fac din simplă prostie. Dar...nu cred! La bază mai e şi o deviaţie morală care îi ajută să închidă ochii la prostia în care cred”, conchide filozoful.
(Urmăriți reportajele emisiunii „Digicult” în fiecare sâmbătă, de la 14:30, la Digi24. Arhiva emisiunii, aici)
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
