DIGICULT. Cum au înșelat Securitatea traducătorul olandez Jan Willem Bos și prietenul său Doru
Traducere înseamnă trădare. Aşa spune o vorbă mai veche. Nu este însă şi cazul lui Jan Willem Bos, traducătorul în limba olandeză a peste 15 autori români. Mircea Eliade, Sorin Titel, Norman Manea, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu sunt doar câţiva dintre ei.
Jan Willem Bos a studiat limba şi literatura română la Universitatea din Amsterdam. În anii studenţiei, a făcut mai multe vizite în România iar în perioada 1978-1979 a primit o bursă din partea statului român pe baza unui acord cultural între România şi Olanda.
Nu l-a speriat ideea de a părăsi paradisul olandez pentru a se aventura în estul Europei, într-o ţară condusă de maşinăria Securităţii regimului comunist.
„Trebuie să subliniez faptul că în anul în care am început eu, deci anul academic 73-74, România se bucura încă de o reputaţie destul de bună-n Occident, probabil nemeritată, dar nu exista această imagine sumbră din anii 80. Era totuşi o ţară în care se putea călători”, spune Jan Willem Bos.
Sosit în România, a intrat în vizorul Securităţii, fiind considerat un potenţial element ostil la adresa regimului comunist. I s-a întocmit dosar de urmărire, pe care a solicitat să-l vadă 30 de ani mai târziu. Aşa s-a născut cartea „Suspect. Dosarul meu de la Securitate”, apărută de curând şi în limba română.
„Ceea ce este foarte îngrijorător este faptul că doar pentru interesul arătat pentru cultura românească şi pentru literatura română, eşti un om suspect. Deci nu le venea să creadă că aveam un interes sincer pentru cultura românească. Deci de fapt ei dispreţuiau cultura românească”, afirmă traducătorul.
A locuit în căminul Grozăveşti din Bucuresti, în corpul C, acolo unde în anii 70 erau cazaţi studenţii străini. A împărţit camera cu Steinar Lone, cel care mai târziu avea să devină traducătorul în limba norvegiană a unor importanţi autori români.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Prin intermediul lui Steinar, Jan avea să-şi cunoască viitoarea soţie, Cornelia Golna, româncă la origine, cu cetăţenie americană. I-a unit pasiunea pentru cultura şi literatura română.
Într-o perioadă în care prieteniile erau privite cu suspiciune de către Securitate, Jan a fost întotdeauna înconjurat de scriitori, oameni de care l-a legat nu doar o amiciţie sinceră dar mai ales începutul carierei sale ca traducător: Leonid Dimov, Sorin Titel sau Sorin Alexandrescu, pe atunci şef de catedră de Limbă şi Literatură Română, la Universitatea din Amsterdam.
Printre prietenii dragi: Ana Blandiana, cea ale cărei poezii i-au transmis lui Jan Willem dragostea pentru o ţară străină lui, dar a cărei suferinţă literară îşi avea rădăcinile în cenzură.
Versurile de revoltă ale poeţilor circulau scrise de mână şi au fost, la vremea lor, traduse în întreaga lume.
Prietenul de suflet al lui Jan Willem rămâne însă Doru, cel care forţat de Securitate avea să devină informatorul numărul unu în dosarul olandezului. Un prieten adevărat, care nu l-a trădat, ba dimpotrivă.
„La sfârşitul anului 78 sau la începutul anului 79, Doru a venit la mine la căminul Grozăveşti şi mi-a spus că are ceva să îmi spună şi m-a întrebat dacă am microfoane în cameră. Ne-am plimbat de-a lungul Dâmboviţei şi mi-a povestit că a fost chemat la serviciu, în biroul directorului şi acolo l-a aşteptat cineva de la Securitate, care i-a arătat fotografia mea şi după aceea acel securist a pretins ca el să dea note informative. Doru şi-a dovedit faţă de mine prietenia sinceră, venind la mine şi spunând acest lucru şi de fapt asumându-şi un risc destul de mare. Şi, pe tot parcursul anului, Doru a continuat să dea aceste note informative în care spunea ce am discutat noi când ne-ntâlneam şi bineînţeles că nu spunea c-am înjurat regimul şi am comentat că nu se găsea nimic prin magazine, nu. Noi vorbeam numai de muzică, de literatură, de creşterea copiilor”, povestește Jan Willem.
Născut cu suflet de român. Aşa se simte de multe ori olandezul Jan Willem Bos. Mărturie stau traducerile sale din literatura română în neerlandeză realizate în peste 30 de ani de carieră în domeniu.
„Debutul meu a fost la începutul anilor 80 şi atunci am reuşit să public „Lunga călătorie a prizonierului” a lui Sorin Titel, cu care am fost foarte bun prieten şi opera completă a lui Urmuz. În mijlocul anilor 90 am publicat în Olanda, la editura Meulenhoff din Amsterdam, Travesti. Daceea au apărut cele trei volume din Orbitor şi am venit la diferite edituri cu o nouă propunere. Toate editurile au spus că da, într-adevăr este o carte foarte interesantă.
În spaţiul neerlandofon, Olanda şi Flandra, cele mai multe titluri-traduceri din limba română publicate de către edituri, pornesc de la propuneri ale traducătorilor. Cu toate acestea:
„Olanda aşteaptă o carte care are succes în afară, mai ales în lumea anglo-saxonă dar şi în Franţa sau în Germania. Chiar dacă eu vin cu o propunere să traduceţi cutare sau cutare carte, prima întrebare este „a avut succes în România?”, dacă nu a fost un best seller în România, deja este exclus şi ce a făcut în afară. Dar am făcut mai multe propuneri şi sper totuşi să reuşesc. Am propuneri cu Gabriela Adameşteanu, cu Stelian Tănase, cu Dan Lungu, cu Lucian Dan Teodorovici, cu Bogdan Suceavă, cu Filip Florian, cu Mateiu Caragiale, ştiu că nu este un scriitor contemporan dar am un interes şi sper să se realizeze şi acest proiect.
Camil Petrescu, Liviu Rebreanu sau Mihai Eminescu sunt doar câţiva dintre autorii români pentru care Jan Willem şi-a declarat admiraţia. Cât despre traducerea lui Ion Creangă şi adaptarea limbajului într-un dialect neerlandez convingător...
„Problema este cum să traduci, este o problemă generală, o română de la ţară în neerlandeză, eu sunt din Amsterdam, eu nu am dialectul din sudul Olandei sau din nordul Olandei şi oricum sună ciudat un ţăran din Moldova care să vorbească dialectul unui olandez din Limburg. Nu sună normal. Acum, sarcina mea următoare, după ce ajung acasă este să traduc Povestea lui Harap Alb, o altă provocare foarte mare şi pentru care am foarte puţin timp la dispoziţie din păcate”, mai spune traducătorul Jan Willem Bos.
Peste 25 de cărţi ale autorilor români traduse în olandeză, un număr de 10 cărţi scrise despre România printre care trei dicţionare şi o viaţă închinată cu respect faţă de cuvântul scris şi tradus culturii şi literaturii române. Acesta este portretul lui Jan Willem Bos, un olandez pentru care România a devenit o profesie pe viaţă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
