Digicult. Arta și cenzura, un cuplu de nedespărțit
Artă „deocheată” și arta ipocriziei. Când este vorba de pictură și sculptură, ce ne scandaliza în secolul XIX și ce ne indignează astăzi? Ce instituții intervin, iar și iar, încercând să „tempereze” imaginația artiștilor? Ce gen este veșnicul candidat la interzicere? Aflăm răspunsurile sâmbătă, de la 14:30, la Digicult.
Eugen Rădescu, manager cultural: La nud, tot timpul, într-adevăr, am avut o problemă. Politic și religios mai merge, la nud e o problemă!
Lea Rasovszky, artist vizual: Camuflăm tot, să dispară, să nu mai vedem, să uităm că a fost vreodată.
Biserica catolică s-a amestecat adesea, „rectificând” lucrări care nu corespundeau viziunilor sale. Este celebru cazul Capelei Sixtine pictate de Michelangelo, care a suferit modificări dictate, după moartea artistului, de papa Paul al IV-lea. Pictorul Daniele da Volterra a fost angajat să acopere, cu haine și frunze de smochin, zonele intime ale personajelor din celebra scenă a Judecății de Apoi.
Lea Rasovszky, artist vizual: Cred că vine dintr-o temere. Și dintr-o necesitate absolut aberantă de a controla lucrurile. Am văzut lucrarea lui Maurizio Catellan, cu papa doborât de meteorit. Și am văzut-o chiar pe viu, la Bienala de la Veneția. Oamenii au fost atât de revoltați că este un papă lovit de un meteorit. Nu li s-a părut, în primul rând, interesant că este ceva absolut suprarealist, că vezi ceva ce numai în visele tale cele mai ciudate ar puta să apară.
Eugen Rădescu, manager cultural: Au sărit în sus jumate din muzeele și galeriile din lumea asta. Și, după aia, au vândut-o și nu mai știau cum s-o ia și s-o expună mai repede. Toată lumea!
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
