Într-o mișcare sinistră, sute de familii din artistocrația transilvăneană sunt urcate în dube și camioane, în puterea nopții, transportate într-o direcție necunoscută și smulse de la rosturile lor firești. Face parte această manevră dintr-un program de depersonalizare, de stigmatizare, de umilire și de înfricoșare pus la punct în laboratoarele ideologiei comuniste.
Recomandarea de lectură pe care o face săptămâna aceasta Radu Paraschivescu este cartea „Tovarășul baron”, scrisă de olandezul Jaap Scholten. Este publicată de editura Corint, în colecția „Istorie cu blazon”, îngrijită de Filip Lucian Iorga, care semnează și prefața acestei cărți.
Autorul este olandez, vine dintr-o familie de industriași, o familie bogată, și este în același timp nepotul fostului ambasador al Olandei la București, Coen Storck, un om filat masiv în anii trecuți de Securitate.
Scholten este un om foarte curios și studios în același timp, studiază design industrial la Delft, design grafic la Rotterdam și antropologie la Budapesta, unde și trăiește, de mai bine de zece ani.
„Tovarășul baron” este prima carte de non-ficțiune a lui Jaap Scholten, după trei romane, foarte bine primite.
În prefața ediției în engleză a acestei cărți, Jaap Scholten dă și un citat din Gheorghe Gheorghiu-Dej, care era pe atunci secretar general al Partidului Muncitoresc Român, cu privire la moșieri și la cei care refuzau să-și „doneze” proprietățile: `Nu merită acești oameni să li se rupă gâtul și șira spinării pentru acțiunile lor contrarevoluționare? Merită să fie bătuți zdravăn! Să n-aveți milă de ei, pentru că nici ei n-au milă de regimul nostru!”
După un asemenea citat, e foarte greu să mai comentezi ceva, spune Radu Paraschivescu.
Jaap Scholten face dese drumuri, de-a lungul și de-a latul Ungariei, dar și în România, unde stă de vorbă cu urmași ai familiilor aristocratice deportate atunci, în 1949. Indiferent de interlocutor, Jaap Scholten știe să se retragă, știe să se facă vocea a doua, să asculte și să pună întrebări.
Și află lucruri enorme, despre felul în care creșteau acești oameni, despre valorile lor, despre felul în care chiar și în condiții dramatice nu abdicau de la bună-creștere, de la bun gust, de la bună-cuviință, de la demnitate și de la onoare. Află povești fabuloase despre marile familii și aduce aceste povești împreună într-un volum, „Tovarășul baron”, structurat în trei părți: „Au fost numărați”, „Au fost despărțiți” și „Au fost găsiți vinovați”. Sunt titlurile unei trilogii scrise de Miklos Banffy, unul dintre urmașii familiilor prezentate în carte.
O lectură încântătoare, bine documentată, conchide Radu Paraschivescu.