Cum ajungem să rostim bazaconii când vrem să evităm formulările banale
E bine să fii original, dar nu cu orice preţ. Te poţi trezi în situaţii în care ajungi să rosteşti bazaconii tocmai din cauză că îţi propui să eviţi formulările banale. Ne vom convinge de acest lucru în minutele care urmează.
Radu Paraschivescu: În general, cei care se străduiesc să nu vorbească în clişee şi să se ferească de platitudini merită stimă şi respect. După cum am spus cu un alt prilej, clişeul este floarea de plastic din glastra unei limbi. Cine vorbeşte în clişee îşi mută mintea pe pilot automat şi reproduce locuri comune. Banalităţi. A vorbi în formule prefabricate, din care simţi cum se scurg şi ultimele rămăşiţe de sens, înseamnă a folosi o limbă pe care am poreclit-o, când mi-a venit bine, „româna cu fixativ”.
Există însă o sumedenie de enunţuri care nu au nimic clişeistic şi prin urmare nu trebuie ocolite. Aceste enunţuri oferă informaţii simple şi uşor de asimilat, iar tentativele de-a le înlocui cu exprimări aparent originale comportă două riscuri. Primul: informaţia prezentată sub o formă nouă este viciată şi incorectă. Al doilea: noua formă e preluată din mers de alţi semeni, ajunge să fie folosită obositor de des şi se transformă în clişeu. Se întâmplă, altfel spus, exact ceea ce doream să nu se întâmple.
Unul dintre exemplele cele mai întâlnite de enunţ aşa-zis original se referă la faptul că una sau alta dintre vedetele noastre sau ale altora are încă un copil. Al doilea, al treilea, al şaptelea, nu contează. Vestea trebuie dată, fiindcă o parte a publicului abia o aşteaptă. Cu puţin noroc, părinţii vor încheia o înţelegere lucrativă cu un post de televiziune şi vor primi o sumă consistentă pentru că-şi lasă odrasla abia ivită pe lume fotografiată sau filmată.
Însă problema nu e asta, ci alta. Cum anunţi venirea pe lume a acestui nou bebeluş? N-ar trebui să fie greu: „X a născut un băiat, după ce, cu trei ani în urmă, adusese pe lume o fată”. Sau „Y este tatăl unei fetiţe căreia vrea să-i spună Alina”. Ceva de genul ăsta. Nu e mare filozofie. Cu toate acestea, anumiţi comunicatori (de obicei, ziarişti sau reporteri) îşi complică existenţa şi calcă în străchinile gândirii şi ale exprimării. De ce? Fiindcă li se pare mult mai interesant să facă următoarea afirmaţie: „Adrian Mutu a devenit tată pentru a patra oară”. Felicitări fostului fotbalist şi corigenţă pentru autorul acestui enunţ care nu e o simplă greşeală, ci şi o agresiune împotriva logicii. Dacă i-am da crezare ziaristului, ar însemna că Mutu a fost tată doar patru zile din viaţă, respectiv cele în care i s-au născut copiii. Şi mă întreb cum e cu putinţă aşa ceva. Cum să fii tată pentru a doua, a treia sau a patra oară? Ori eşti tată, ori nu eşti. Iar dacă eşti, nu te poţi suspenda din acest rol şi nu-ţi poţi asuma atribuţii paterne pe segmente de timp. Devii tată din clipa când ţi se naşte primul copil şi rămâi tată indiferent dacă mai ai şi alţi copii sau nu.
Un alt exemplu de exprimare anapoda, pricinuită tot de dorinţa de-a părea original cu orice preţ, se referă la trecerea la ora de iarnă sau de vară. Şi aici oamenii din media consideră că enunţurile de genul „La noapte ceasurile se vor da înapoi şi ora patru va deveni ora trei” sunt nesărate şi banale. Prin urmare, aceşti oameni simt nevoia să scornească o formulare care le satisface, cred ei, nevoia de originalitate şi de plasticitate. Aşa apare perechea de enunţuri „La noapte vom dormi cu o oră mai mult” (dacă se trece la ora de iarnă) şi „La noapte vom dormi cu o oră mai puţin” (dacă se trece la ora de vară).
Cele două enunţuri sunt nişte neghiobii. Să ne gândim puţin. Trecerea la ora de iarnă sau la ora de vară se face invariabil în weekend, în noaptea de sâmbătă spre duminică. De ce? Fiindcă cei mai mulţi dintre oameni nu merg la serviciu duminica şi, prin urmare, nu trebuie să se trezească devreme ca să nu rateze condica.
Asta înseamnă că ei dorm la fel ca în fiecare weekend: şapte ore, opt ore sau zece ore, după preferinţe şi nevoi. Nu cu o oră în plus şi nici în minus. Durata somnului e neschimbată. Singura care se schimbă e ora. La trezire, omul constată că nu e nouă, ci zece. Sau opt. Dar de dormit doarme la fel de mult, orice-ar spune şi ar scrie colegii noştri din media.”
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
